De prin codrii timpului
Amintiri spre dealuri curg
Și prin ochii Soarelui
Lung, privesc către amurg..
Singur mi-s, precum păstorul
Ce-a lui turmă, a pierdut,
Când dormea lângă izvorul
Ce s-a pierdut în trecut..
A secat de dorul tău
Colo sus, în vârf de suflet..
Doar al meu cuvânt e rău
Și se stinge-ușor în cuget.
Țurțuri albi, de zâmbet cald
Se topesc, în bălți cântând,
Simfonii, cu mândru fald
De dantelă.. tremurând.
Sanie de minte goală
Pe-a mea piele se colindă,
Lunecând spre a ta poală..
În cel negru colț de tindă.
Condamnat la prietenie! 