Râuri reci..

albasr

 

De prin codrii timpului

Amintiri spre dealuri curg

Și prin ochii Soarelui

Lung, privesc către amurg..

 

Singur mi-s, precum păstorul

Ce-a lui turmă, a pierdut,

Când dormea lângă izvorul

Ce s-a pierdut în trecut..

 

A secat de dorul tău

Colo sus, în vârf de suflet..

Doar al meu cuvânt e rău

Și se stinge-ușor în cuget.

 

Țurțuri albi, de zâmbet cald

Se topesc, în bălți cântând,

Simfonii, cu mândru fald

De dantelă.. tremurând.

 

Sanie de minte goală

Pe-a mea piele se colindă,

Lunecând spre a ta poală..

În cel negru colț de tindă.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s