Doar dus..

avertizare-de-vant-puternic-in-estul-munteniei-pe-litoral-si-in-delta-dunarii-pana-la-ora-17-30-158670

Îi ceață-i întuneric, și-i frig, atât de frig..

Închis-am ochii trist, închis-am pe vecie,

Ucis-am fără voie, Lumina-n țipirig

Nicicând n-oi mai deschide, eu, porțile din vie.

 

Ți-ai copt și strugurii, și vin stors-ai din ei,

‘cel negru vin, ce curs-a-n a Golgotei țărână

‘cel vin ce către seară, în numele-mi să-l bei,

Când o s-auzi cântând, fluier bătrân spre stână..

 

Venit-a Moartea rece, cu zâmbetu-i nebun,

Cu chipul de cleștar, cu buze sângerii,

O-mbrățișai cu foc, pe sub al meu zăbun

Și goliciunea-i rece, cu mine-i încălzii.

 

Șoptitumi-a într-una, că n-are să mă lase,

Nicicând nu o să-mi plece. Nici eu nu o să-i plec.

La pieptul ei mă strânge, și-n al meu piept sunase

– O ultimă bătaie, de inimă, – dar sec.

 

Din cerul de-abanos, se lăcrimă o stea,

Cu ochii înghețați, scruta-i lina-i cădere

Pe chipu-mi vinețiu, citii plecarea mea,

Spre ultime tărâmuri, fără de mângâiere.

 

Eu o să-mi văd Hristoșii, și poate Dumnezeii

Hălăduind pe lume, printre morminte vechi,

Fără de nume ele. Strigav-or pocânzeii

Spre albii porumbei, ce zboară în perechi.

 

De sub copac de raze, și caldă auroră

În negura eternă, ajuns-am făr’ de veste,

Îi ceață și-ntuneric, sfârșeală bicoloră,

Viața-i doar o frântură.. un ciob dintr-o poveste..

 

 

 

Odinioară..

dsc8466r

Condrat Iulian Dumitru

 

A fost o vreme, când ne purtam iubiri..

Iubiri, în pagini goale și cuvinte mute,

Când sufletele, nășteau dulci amăgiri

Și-aspru tânjeau, la sărutări neavute.

 

Iubiri de lac, ascunse-n bănci de școală,

Pierdute-n gusturi dulci, ciocolatii,

Iubiri de ochi căprui, și pline de sfială

Iubiri cu șoapte lungi, spre vremile târzii..

 

Căzut-au frunze mii, și mii o să mai cadă

Pân’ ce tu de prin lume, în ochi o să-mi răsari,

Pân’ ce privirea-mi tristă, te-o căuta cu sfadă

Să-ntrebe ochii tăi, de sunt încă avari.

 

Te-am știut cândva, cum nimeni nu te-o ști,

Cu buzele subțiri, și zboru-ți de nichel..

Cu degete de flori, ce prins-au înflori

Când sărutat-au cald, al dorinței penel.

 

Oo, Potcă de demult, ce tare te-am iubit!

Ce te-aș fi-mbrățișat, cu mult te-am mai plâns eu,

Când între noi curgea, Siretu-nebunit

Ce-a înecat în el, gânduri, ca-ntr-un enfeu..

 

Și te-am zărit, în orizont de neguri,

Plouat și zgribulit, nicicând mușcând din Soare..

Din piept îți răsăreau, ale uitării flamuri.

Știut-am că ți-am fost, otreapă călătoare.

 

Să-ți fie calea lină, spre alinatu-ți zbor,

De flori să-ți fie drumul, ce-ți cânte fericirea,

La piept ți-oi ține strâns, atunci când o să mor..

La piept ți-oi ține strâns, dar numai amintirea.

 

 

 

 

Buze putrede..

Tips+on+how+to+scare+someone+with+window+7+_6e2c2bb135de7e82a107940f5eb2ca24

Condrat Iulian Dumitru

Murmură vremea, murmură trecând,

Și se anină, de-ale mele gânduri,

Ce se-nfioară-n grabă, în muguri mugurind

Apoi se cern pe ape, în spumegânde rânduri..

 

Mă-mpresură uitarea, mă-mbrățișă abisul,

Și carnea mi se scoace, pe-al viselor altar

Și dinții mi se zbat, cuprindă necuprinsul,

Tu amintire-mi ești, ce umple gol pahar..

 

Buzele-mi se-albăstresc, se pierd tăcut de mine

Sub ploile nebune, curând vor putrezi,

Acele buze vechi, povești nu ți-or mai spune,

Acele buze vechi, ce-au fost, nu vor mai fi.

Tu să colinzi pământul, căci în pământ s-or face,

Cu tălpile să-l calci, cu ochii să-l privești,

Nebun te-oi blestema, cu limba care-mi zace,

Pe min’ cum mai iubit, nicicând să nu iubești.

 

Răsar-acum din mine, eu cel ce-am fost cândva

Un spin cu ghimpi de foc, și-o floare rozalie,

Ce mersul tău de plumb, să prindă-n fața sa

Și urletu-mi vestească, cea de sfârșit chindie.

 

Tu pleacă de te-nchină, la veșnici Dumnezei

Și cu ardoare roagă-i. buzele să-ți sărute,

Și o s-afli că toți, sunt galbeni farisei,

Ce-n suflet ți-or șopti, goale cuvinte mute..

 

 

Femeii..

silp-19

(1)

Condrat Iulian Dumitru

Femeie Tu, izvor de viață

Ce naști întregul viitor..

Tu Eroina unui nou popor.

Mândră să fii – a vremii dimineață!

Plăpândă și firavă precum se oglindește

Marea fără de margini în cerul abisal,

Albastră fie-Ți suflarea, iar pieptul de cristal..

Sub răsuflarea-Ți dulce, moartea mă ocolește.

Colosal Ți-e sufletul, de-nghite Universuri,

Și rogu-Te domol, păstrează-l Tu, întreg..

Și vrednic de ‘oi fi, cu drag o să-l culeg.

Din păr Ți-oi împleti, nemuritoare versuri.

Cuvintele-Ți sunt clape, iar vocea un pian

Ce cântă cu ardoare, iubirea-Ți furibundă,

Ce noaptea o dezmiardă, și-adoarme clara Lună.

Cântec ce potolește, vrăjmaș acadian.

Tu să pășești, Femeie, mereu cu eleganță

Și să dansezi, precum un fulg de vară,

Mereu Tu să iubești, a Ta, falnică țară

La inimă nu pune, ce nu-i de importanță.

Mătase de oțel, să-Ți fie hotărârea,

Statornică să fii, ca un Atlas pe-altar

Doar un sărut să lași, pe buze-Ți de cleștar,

Sub noaptea cea senină, să-și facă împlinirea.
Și dragostea să-Ți ‘pungă, cel marmoratic trup,

Himeră de mister, cu șoaptele de vânt

Cu ale Tale brațe, să-mbrățișezi curând,

Pe cel ce-a-ngenunchiat, al nemuririi strup.

Femeie Tu-mi ești, cântec. Și mă aud cântând,

Cum că mi-ai fi, a mea ziuă de mâine,

Sfârșit și început. A vieții mele pâine..

Femeie-aș vrea să-mi fii, cu pieptul Tău mormânt.

Ambrozie și mied, ești Tu, făptură sidefată

Ce printre gene-ascunzi, taine fără tăgadă,

Și-n zâmbet Ți se naște, de zâmebete-o livadă..

Să pleci dar să nu uiți, de-un suflet Te așteaptă.

Încet Tu să-Ți lașii pașii, pe-a dimineții rouă,

Și mai încet să-i lași pe pietrele ce dor,

Cu stropii să dansezi, când amintir’le plouă

Și îngerii să-Ți cânte.. Femeie, ”sfânt odor” .

Nicicând nu-ți curgă lacrimi, din ochi-Ți cei ”nebuni”..

Și de va fi să plângi, pe toate eu le-oi ține,

Ca-n ziua-n care pleci, Tu să rămâi cu mine..

Femeie.. Minune-ntre minuni..

Va urma..

Căzând..

este-uimitor-cum-arata-fulgii-de-zapada-la-microscop-foto_size4

 

 

Plâng ceruruile-n agonia fulgilor ce cad,

Nebuni, pierduți.. de clipa-n roș apus

Ce mută, lunecă pe-al lacrimilor fald,

Se toarce viața, ‘n-al iernii rece fus..

 

Am înghețat, în hăuri neumblate,

În morți făr’ de-nceput, uitatum-am pe mine

Doar amintiri de pași, mai umblă deșirate

Și se petrec zâmbind.. zâmbind tot către tine.

 

Murit-au aștri albi, și tot nu m-am trezit,

Nu m-oi trezi nicicând.. poate de-o muți vântul,

M-oi ridica din nou, cu cuget scorojit

Și poate că atunci.. mi-oi căuta mormântul..

 

M-oi plânge făr’ de cruce, și fără de cuvinte

Și-oi săruta movila, de lut ce mă-nvelește,

Cântav-or în abis, cu plumbi semețe flinte.

Eu am să-mbrățișez.. un dor ce se-ofilește..

 

 

Răspuns..

Condrat Iulian Dumitru

554077_428721360522623_532099504_n

 

Când peste deal șoptește-apusul

Cu răsăritu-i sângeriu,

În urmă-și varsă visul griu..

Eu răstignit, ‘ți-aștept răspunsul.

 

Târziu e.. și miroase-a frig,

Ceru-i sleit, fără de stele,

Fără să știu de a ta piele..

În neguri reci, răspunsu-ți strig!

 

În palmă țin, negru picou!

Din sufletu-ți, cândva picat,

Domol.. Iubit’m-ai! M-ai uitat..

Răsun-al nerăspunsului ecou.

 

Se-ngână noaptea în abis,

Cu cânturi vechi.. cu cânturi noi

Adorm durerile-n zăvoi..

Răspuns, nici azi nu mi-ai trimis.

 

Fantasme-aduc cu chipul tău..

Blajin. De catifea, firidă,

Și ochii dulci de aguridă..

Al meu răspuns e-acum.. al său..

 

Murit-apusul gol, dar nepătruns,

Ucis-am blând, sălbatica iubire

Și ne-am pierdut sfârșituri în neștire..

Murit-a timpul.. fără de răspuns.

 

A șaptea șoaptă, mă mușcă tremurând,

Și amintiri, din vene-albastre-mi curg..

Umplând al suferinții-amurg.

Răspuns.. să-mi lași pe-al meu mormânt..

 

cart

Fotografii din arhiva personală!

Între color și alb-negru, sălășluiește un vis al unui copil..

 

 

”Zâmbind” ..

Condrat Iulian Dumitru

621470_436398549754904_899388418_o

 

Doamne, de ce nu mai făcut un Dumnezeu?

Cu ochii amărui, și mâinile de lemn..

Durerile să le frământ, să le primesc doar eu,

Și-ntregii lumi să duc, al mântuirii semn.

 

Doamne, de ce nu m-ai făcut un om?

Un om cu suflet scurt. Un om.. să nu iubească!

Și făr’ de suferință, să-și creasc-al vieții pom

Iar prea frumoase fructe, să aibă gust de iască..

 

De ce nu m-ai făcut, Tu Doamne, un fluture de ceață?

Pe aripile gri, s-aduc, suflarea Morții.

Să-i poposesc și ei, pe piept, în dimineață

Și să îi port uitarea mea.. spre malul nopții..

 

Piatră, să mă fi făcut, Tu, Dumnezeu-cuvânt!

Nicicând n-aș fi gustat, ce crunt, urlă iubirea.

Doar șoapte-ndrăgostite, aș fi citit în vânt

Și răsturnat în cuget, Ți-aș fi-așteptat venirea.

 

Îți mulțumesc Hristoase, că stea nu m-ai făcut.

Al ei drum să veghez.. Să-i văd minciuni iubinde

Căci m-aș fi stins în foc.. și foc aș fi pierdut

Spre crezul ce am dat, vorbelor ei dorinde..

 

Hai! Vino Doamne.. să ne plimbăm plângând..

Să mă asculți, să taci.. Și poate să oftezi,

Să mergem stând pe loc.. și să ne-oprim mergând,

Și cele roș dureri.. să le-adunăm grămezi.

 

Și poate le-om da foc.. ori, le-om schimba în ploi.

Să ude-al meu pâmânt, ce-l am în loc de suflet.

Dureri se nasc în mine, cum ploaia dă noroi..

Dureri ce se agață, precum iedera-n cuget..

 

Tu să Te-ntorci ‘npoi, spre cerul ce Te-așteaptă,

Spre-al Iadului nebun, să-mi pregătești primire..

Căci am să vin și eu, cu inima deșartă.

Zâmbind aștept acum.. să mor din vech-iubire..

 

Poză din arhiva personală.

 

BursaSite România

Construcții website-uri!

Şcoala "Emil Atanasiu" Garoafa

Educaţie, adică viaţă. Pagina elevilor şi a dascălilor din Garoafa, Vrancea, România

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

simple Ula

I want to be rich. Rich in love, rich in health, rich in laughter, rich in adventure and rich in knowledge. You?

The Face Of Silence

Life / Beliefs / Creation

literatoluisrodriguez

Literatura y consejos.

herschelmann fotografie blog

einige mehr oder weniger tolle ideen um die fotografie

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Claudia Adriana

Iulie în doi

Blog de ifose

"Trăiesc pentru a scrie și scriu pentru a trăi!"

Din viață ca-n piață

The funny side of stories

Tu chiar nu vrei să facem sex?

Intimități din așternut

CENZURAT

Crede in ceea ce esti

doar verde

Ultimul inceput

Confesiuni

Ruxandra Ionita - Blog

Ochii Caprui Blog

Scrisul ca o artă a amprentelor vieții

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Valiza cu strofe..

A great WordPress.com site

Murmur de soapte

Every Breath I Take...