E Nouă..

Să-Ţi fie dor, şi dorul să Te lege.. Şi cântul vremii, să-mi mângâie-amintirea! Căci fosta-i Tu, şi cerşetor, şi rege. Căci fosta-i Tu, cea ce-a născut uimirea! Prin gerul de cristal, o şoaptă îmi venea.. Şi glasul Ţi-l mai port, şi îl renasc din mare! Şi-oricâte şoapte-or fi, Tu rămâi şoapta mea! Eu singur sunt aici, Tu Şoaptă-n depărtare.. Şi florile-au să treacă, o să le-nghit întregi! Pe Tine-n braţe azi, aievea Te sugrum.. Iar printre frunzuliţe.. rămân crengile reci! Tu poate Te-ai oprit.. Eu Te aştept pe drum.. https://www.youtube.com/watch?v=zmj25u5mVvg P.S. La mulţi ani, Copilaşulee!

Anunțuri

Ashlasz

Frunzele cad una câte una lăsând în urma lor nuduri primordiale! Cele mai minunate şi mai naturale nuduri pe care ochii sufletului unui bărbat le  poate vedea, le poate atinge cu emoţia ce îl copleşeşte văzând formele atât de pline de golicunea lor.. Galbene şi roşii, îşi leapădă dresurile copacii goi, iar eu? Eu mă tot duc. Cerul e mohorât şi sclifosit! E mofturos asemeni unui copil mic pe care mama îl opreşte de la dulcele ei sân.. Se încruntă născând nori brumării ce apoi se perindă dintr-o parte în cealaltă a frunţii sale destoinice.. Pe ici pe colo câte o casă ascunsă între mormanele de cer ce se prăpădesc peste pământul năclăit de ploaia nebună ce s-a pornit pentru a ţine isonul căderii continue.. Oare de ce totul care? Frunzele cad, ploaia cade, cerul cade.. Totul care. Unii mi-ar spune că datorită gravitaţie! Dă-o dracului şi pe aia! De ce să cadă? Gravitaţia e o scuză pentru decăderea noastră, a tuturor! Când o să fim de nu o să mai fim cine o să fie de vina? Corect! Aveţi dreptate- GRAVITAŢIA! Ei bine, o fi ea mare şi tare, dar niciodată nu o să poată să facă să îmi cadă gândurile.. Ele îmi zboară continuu.. Niciodată nu am rămas fără gânduri, poate doar fără cuvinte! Niciodată nu am simţit că ar fi căzut, că nu le-aş mai avea! Trenul goneşte în continuare fără să mă bage în seamă, nici nu ar avea de ce.. El cu ale lui, eu cu ale mele, deşi mă plâng mereu că eu nu am nimic.. Sunt prea plângăcios.. Dragilor, îmi dau seama că Dumnezeu m-a ascultat întotdeauna şi mi-a dat tot ceea ce i-am cerut. În concluzie, dacă eu sunt într-un anumit punct e pentru că eu am vrut asta, în mod conştient sau nu, dar e doar vina mea!

Şi de-ar fi să curgă marea

Către cer ea să se verse..

De-ar fi plină depărtarea

Şi de-aş sta singur la mese..

De-ar fi-n sticlă amintiri

Muguri, ce-i torn in pahar..

Flori albastre de iubiri..

Da-s doar gânduri în zadar!

Clipe albe, timp bătrân..

Praf pe-o aripă de înger..

Lâng-al meu catâr îngân..

Şi-am să mor lâng-acel sânger..