Clinchet de război (IV)

Iar Soarele, din podul pleoapei mele, azi muşcă cu nesaţ
Şi visele-mi pribege, se-ascund în mintea-mi moartă,
Au vieţuit odată, prin Noi. Azi sunt ospăţ..
Doar diavolii le fură, batjocorind în ele, din altar pân’ la poartă.

Nălucă-i amintirea, de ea mereu, departe-mi sunt..
Din buzunarul scurtei, scot Timpul de nisip, ce curge îndărăt.
Şi-mi petrec ochii goi, în cerul făr’de fund,
Căci nu mi-ai scris nici ieri, nici azi.. şi mâine mă îmbăt..

Dar vine-n fund de ape, lumina către mine,
E Dumnezeu desculţ, candelă fumurie..
Apoi, mă duc cu El.. Tu prieten drag, să îmi rămâi cu bine..
N-ai unde să-mi mai scrii.. să-mi scrii.. femeie..

Anunțuri

Clinchet de război (III)

În crude depărtări, plecat-au ei cu toţii
Pe frontul de pământ, pierdut, rămas-am eu,
Şi-acum aştept, cărunt, să mă plec morţii
Căci tu, iubita-mi de zăpadă, nu crezi în Dumnezeu!

Vin dintre stele, îngeri, dansând cu păcătoase,
Eu îi privesc în voie, ţigar-apoi mi-aprind..
Şi-n fumul de tămâie, citesc cin’ mă uitase..
Prima eşti tu, femeie.. Cu Diavolul zâmbind!

Şi poate că în patu-mi, adus tu l-ai pe el,
Primitu-la mătasea, beată de-a ta beţie..
Dar din războiul rânced, eu astazi încă sper,
Si-ncă mă rog la Domnul, să-mi scrii.. să-mi scrii, femeie..