Aripi negre

pooo

Mi-s pierdut în voia sorții

Lângă suflete de lut.

Pentru-mbrățișarea morții,

Pentru asta m-am născut..

Casa de-ntuneric mi-i

Cu ferestre din sicrie.

Spune-mi tu când ai să vii

Să-mi bați la ușa pustie?

Printre florile de negru,

Prin acoperiș ce-mi cad,

Să-mi apari, înger de cedru..

Să-mi apari că mi-ai fost drag!

Prin bezna de diamant

Să dansăm prinși în oglindă.

Tu dulce, iar eu șarmant

Să ne spargem, jos, în tindă!

Lumea-n cioburi să se facă

Și cu moarte so-nveli.

Eu te-aștept dar numai dacă,

Niciodată n-ai să vii..

Și-o să mor în veșnicie

Și-n tristețe m-oi trezi..

Și-oi vedea tot ce-o să vie,

Tot ce-n lume s-o urzi!

Când zăpezile uitării

Peste mine s-or prăvale..

Vei lupta eu nepăsării?

Or am să oftez cu jale?

Poate ochii o-r să-mi plângă

Răul lumii la un loc..

Poate-un înger va sta lângă

Oaza-mi din marea de foc!

Însă azi, nebun în noapte

Orb în a lunii lumină..

Mă îndop cu stele coapte

Și cu povești din streșină!

Și pe frunzele uscate

Adorm iarna-n primăvară,

De șapte ori câte șapte

Sărut ceru-ntâia oară..

Somnul tâmp încet se-așterne/

Visele, mi-s ca un ghimp..

Din ochi, lacrimi prind a cerne,

Bând alături de sfânt timp.

Anunțuri

Dragi Români

untitled

Astăzi plâng, plânge poporul

După zilele apuse..

Când pământ scurma izvorul,

Toate-au fost și toate-s duse..

Acum secole trecute

Ne nășteam pe-acest pământ..

După lungi lupte pierdute,

Aveam un Dumnezeu sfânt!

Din pământ, aer și apă

Focul dulce ne-a călit.

În țărână pus-am sapă

Chiar de soarta ne-a lovit.

Am crescut viteji ca fagii,

Cântam mergând la război.

Ne lăsam părinții- dragii..

Nemaivenind înapoi.

Brațele ne erau lăncii

Prea-sfânt dar de la romani.

Curaj crescutune-au dacii..

Azi ne fură ăști golani!

Mojici, crescuți în neștire

Având tot, dorind de toate..

Visează la nemurire

Cânt țara este pe moarte..

Când de foame plâng copiii

Pe pieptul mamelor albe..

Când în morți se-ngroapă vii

Ei ne tot lovesc cu jalbe!

Tolăniți precum motanii

Pe a poporului zestre,

Stau în vârf de pisc hultanii

Atacând fără de veste!

Se mănâncă între dânșii

Canibali de viț-aleasă,

Ei sunt cei ce își spun ”Unșii”

La-ntâlniri ei defilează..

Îmbrăcați în fir de aur,

Ei- călăii ăstei nații,

Șerpi purtând capul de taur,

Ne-neacă-n aberații!

Lipitori fără de saț

Ni se adâncesc în vene!

Vedea-iaș căzuți în șanț

Peste ei aș pune lemne!

Toți copiii nenăscuți,

Toți bătrânii la un loc..

I-am înconjura desculț

Și din ochi noi le-am da foc!

Am zidit din negru lut,

Ziduri ”nalte pân” la cer..

Ziduri ce nu le-a trecut

Nici Baiazid cu-al lui fier!

Iară ei azi, șobolanii

Dinăuntru prind să râme..

Tot mai grei ne devin anii..

Țara, o să se dărâme..

Noi- cei ce suntem românii!

Noi- ce la imn tremurăm!

Haideți! să ne-adunăm câinii

Molima s-o spulberăm!

Cu cerul acoperiș,

Pat- brațul lui Dumnezeu..

Masă? iarba din desiș..

Să scăpăm țara de rău!

Dacă alții au murit

Frați într-u nume să fim,

Iar Iisus s-a răstignit

Ca frații să ne iubim!

Să-nflorim pe-al lor mormânt.

Să fim cea mai mândră floare,

Noi, și-al nostru sfânt pământ

Plin de sânge și sudoare..

Zbucium

imagesCAIOYMWI

Azi, cobor încet, din dealuri

Către-al Tău izvor cu murmur.

Ghindă-s printre de brazi valuri.

Lumii-ntregi azi dau înconjur!

Către răsuflarea-mi primă

Mă azvârl pe-aripi de zeu..

Și o sorb, făcându-mi crimă

Înspre tot ce fost-am eu..

Lângă creștetu-mi de fag

Zămislitmi-ai alb omor,

Eu Te sărutam cu drag..

Tu. Plecat-ai si mi-e dor!

Dară azi, când Tu mai ești

Doar în brațe de străin,

Foste-mi gânduri îngerești

Te blesteamă cu suspin.

Îngerilor azi dau darea.

Flori din mintea-mi cresc din Tine.

Cu lacrimi Ți-oi umple marea.

Iadul s-o vărsa în mine!

Sângele clătimi-o gura,

Ochii-n foc mi s-or scălda..

Gura, cunoscut-am una,

Una.. ce mă săruta!

Bucium să-mi aline pieptul

Când mă varsă în mormânt.

În moarte pășesc cu dreptul,

Tu, nu mă iubi în gând..

Scriu cu buze-n întuneric

Pentru timpul ce s-a dus..

Tu, vreau să trăiești feeric.

Eu azi mă nasc.. dar mâine nu-s..

Volk

dr_grafica1_08

Văluri lungi, țesală noaptea

Piaptănă-n păr codrul ”nalt..

Negrul naște flori.. iar moartea?

Mă cuprinde-n dulce salt!

Dealul colcăie de spini..

Eu, mai ieri creșteam din-trânsul.

Ca un lup, lipit de câini

Azi mă-neacă crud, vechi plânsul!

Pe sub stele de hârtie

Trec femeile de piatră

Le petrec pașii spre vie..

Cu privirea mea săracă.

De marmură le e chipul..

Obraji de lut afânat.

Din Soare-a rămas doar mitul..

Drum al morții închinat!

Pe sub plapuma de plopi

Plete negre strâng în brațe,

Basme-mi spun ai lumii popi

Groapa-mi sapă dulce soațe!

Gol în mine, gol afară..

Plin în tot ce nu mai este!

Ne scăldăm în Luna clară

Eu, cu eu cel din poveste.

Cascadă de-argint, petale.

Doamne, pe altaru-Ți cresc..

Lasă-mă să mor devale..

Doar asta îți mai cerșesc!

Rugină

rust_man_1170-770x460-744x420

În pod stau, astăzi uitat..

Fost-am luce altădată.

Dar plecat-am, m-am uitat

Colindând pe  dulcea-Ți șoaptă!

M-au uitat și ei.. și Tu.

Tu.. și gura-Ți aguridă,

Învățat-ai să spui ”NU” !

Și-am pierdut înc-o partidă!

Pe sub soarele-Ți din piept

Muream, c-apoi să mă nasc!

Dar Dumnezeu nu e drept..

Și-n suflet prăpăstii-mi casc!

Dară spiritu-Ți zburdalnic,

A-nghițit și sori.. și vânt!

Iară eu, bătrân slugarnic

Mă-ngrop astăzi în pământ!

Mi s-a dus lucirea vieții,

Câmpuri sterpe-mi sunt azi ochii..

Mă dedau lupilor ceții.

Tu, încă Te ții de șotii!

Și-mi apari pe-al pleoapei cer

Când se lasă zorii serii,

Mă îngheți cu al Tău ger

Azi.. când înflorit-au merii..

Timpul Tău înțepenește..

Al meu lunecă-n neștire.

Din fire Tu ai fost  pește..

Eu? Înger în ruginire..