Prăfuit…

Îl simt… din ce în ce mai curat, mă mângâie atât de uşor aşa cum altădata vorbele tale o făceau. Mă îmbrăţişează agale şi languros alungă praful timpului… e vântul ! Poate o să fii iaraşi surprinsă într-o zi când, o să dai de mine exact acolo unde m-ai lăsat, exact ca un lucru… iţi faci treaba, apoi îl laşi… clipele trec… trec ore, zile, săptămâni, luni, ani… şi tot aşa, paşii asurzitori ai vremii troncănesc în urechile-mi nenorocite iar tu… tu uiţi de acel lucru, uiţi de mine, de cuvinte, de griji, de suflete… uiţi! poate nu cu bună voinţă, dar totuşi uiţi. Acum, singur… mă găsesc ca şi o carte veche uitată pe un raft într-o cameră goala, fără a avea cu cine să schimb o vorbă, şi probabil chiar dacă aş avea tot nu aş vorbi, din purul sentiment de loialitate oarbă… loialitate nebazată pe o iubire împărtăşită, loialitate clădită pe unele cuvinte frumoase aruncate, in glumă poate, însă sentimentele nu prea au simţul umorului… păcat, am putea da naştere unor comedii celebre iar unii dintre noi ar fi nişte actori pricepuţi. Lumina neagră în care zac de atâta vreme mă face ca acum să gust această adiere blândă, să o sorb până la ultima picătură, să muşc din ea cu sufletu-mi sălbatic. Mă privesc în oglindirea apei şi văd şiroaiele slovei de foc curgându-mi pe lângă bărbia-mi spână, devin un vampir ce se hrăneşte cu speranţa că : ” Mâine o să mă regăsească!! „… Se spune că şansele se răzbună, dar eu nu îmi doresc asta, eu… îmi doresc să vină ziua în care o sa ai nevoie de mine şi o să mă cauţi ca pe acel lucru uitat acolo undeva! Îmi doresc să vină ziua în care o să mă găseşti acolo unde m-ai lăsat… plin de praf, cu inima-mi ruginită, însă fidel ţie. Îmi doresc să vină ziua aceea în care o să mă iei uşor de pe raft lăsând în urma-mi o gaură-n praf, o să sufli peste ale mele coperţi cu dragoste, o să mă strângi copilăreşte la pieptu-ţi cald şi o să mă reciteşti cu aceaşi plăcere de odinioară pierzându-te printre randurile-mi complicate, o să gaseşti în mine ceea ce cauţi… ziua aia o aştept!! Prea dulce zi a renaşterii mele, ziua în care de dragu-ţi o să mă rescriu… Mulţi alţii trecut-au ai lor ochi bulbucaţi peste mine, mulţi alţii vrut-au să mă citească, multi altii cititu-mi-au titlul însă doar tu mai putut întelege, doar tu ai putut pătrunde dincolo de coperţile-mi groase… da, groase… pentru că cuvintele-mi după tine-mi tânjesc şi oricâţi ar fi vrut sa-mi afle tainele nimeni în afară de tine şi de sufletul tău cald nu au reuşit şi nu vor reuşi… Dar ziua aceea probabil e departe, sau poate nici nu E … iar eu, mă retrag pe raftu-mi prăfuit printre gandurile-mi negre ce se contopesc cu decorul şi… Te aştept!