Pășind pe drumul meu, cel de praf plin,
M-aș așeză nebun, pe un suspin.
În palma mea cea veche.. și crăpată
Ți-aș săruta eu fruntea, cea blândă.. nebrăzdată..
Azi-a ta răsuflare, prin păru-mi o mai simt
Cred c-o aduce vântul.. Trecut-atâta timp..
De când a ta mireasmă, sufletu-mi, n-a simțit.
Te-oi aștepta mereu, pe dealu-n asfințit..
Al tău prea dulce sânge, prin mine se prăvale
Croit-am pentru tine, din sufletul meu dale
Cu tălpile-ți de nea, pe ele să pășești
Și poate într-o zi.. Un pic, să mă iubești..
Acum, noaptea ce vine, în brațe mi se pune
Și apa neagr-a minții, se varsă făcând spume,
Pe drumul meu am fost, și-oi fi tot un hoinar.
Dar tot ce-am fost vreodată, ție m-am dat in dar..
Condamnat la prietenie! 