Ultima dată..

 

 

Și pașii îmi sunt grei,

Ochi-s făr’ de lumină..

Poate că n-o să vrei,

Să Te zăresc în tihnă..

 

O să m-aștern pe cer.

Cu mintea-am să Te ca’t.

Cuprins de-al fricii ger

Zăresc al nostru hat..

 

Printre cruci și morminte

Domnește învierea,

Luminile plăpânde

Ție-Ți mângâie pielea!

 

Frumoas-ai fost mereu

Frumoasă ești și-acum.

Te-ajute Dumnezeu

Pe șerpuitu-Ți drum!

 

Către cer să aluneci

Pe pluta-Ți de cleștar..

Amintirea să-mi întuneci

Pe al timpului altar..

 

Pe buzele-mi păcătoase

Stau încet, aștept tăcut..

Pe sub sălciile pletoase

Cel din urmă, sfânt sărut.

 

Și în cea din urmă dată

Pe brațele-mi să Te țin,

Tu-nchipuire de fată..

Să zâmbești.. că nu mai vin..

 

Palma-n palmă să Ți-o strâng

Și peste mări s-alergăm..

Să mă pierd în căprui crâng,

Tu să pleci.. Noi să cântăm!

 

În pronaos să mă-nchin,

Să jelesc tot ce-a trecut..

Să înghit dulce suspin.

În praf totul s-a făcut!

 

Tu Hristoase blestemat,

Of, Mortule Dumnezeu..

Către mine Te-am chemat

În această noapte eu!

 

Să îmi rupi avântul vieții,

Zâmbitorm căci am putut

Printre negurile ceții,

Chipul Ei de l-am văzut!

 

Iară Tu, Copilă blândă,

Ruptă din a mea poveste..

Floare a-i să crești, plăpândă

Și vei uita, făr’ de veste.

 

Însă noaptea se închide

În sicriul dimineții

Și sufletul mi se vinde..

Luați-mi voi suflarea vieții!

 

Eu în timp de azi m-oi pierde

Și pe mormânt mi-aș dori,

Cea din urmă frunză verde

Lângă mine de-o pieri..

 

 

P.S.  Mulțumesc frumos!

Timpul gol..

Un bătrân atât de tânăr

Cu fiece clipă-n parte..

Ce curge fără astâmpăr

Pentru viețile deșarte.

Se ascunde printre astre,

Între pagini se afundă,

Șerpuiește printre castre

Așteptând cea voce surdă

Ce se naște din durere,

Și frica de-a nu fi mâine..

Mâine pare-o mângâiere

Când de fapt e-un ciot de pâine

Ce se-mbracă-n mucegai

Precum pruncul în păcat.

Timpul este, dar nu-l ai,

Tu îl știi.. El te-a uitat!

Iar tu omule credul,

Pentru El ești un nimic..

Să nu spui că e fudul.

Să nu crezi că e cinic!

El e singura dreptate,

Părinte-al lui Dumnezeu.

Nu-l poți stăpâni din carte,

Nu ar reușit nici eu!

Am cătat să-L înțeleg,

Să-L pricep. Să-L țin închis!

Vrut-am să-L înghit întreg

Dar ma aruncat în vis.

Ace negre dat-au somnul

Cântând la genele-mi lungi.

Moarte-adâncă sună cornul

În a vieții mele lunci!

Ma închis în colivia

Ce-am croit-o pentru El.

În palmă mi-a pus vecia.

El păstor, eu fii-voi miel.

Și-n cele de sânge flori

Ultima-mi lacrim-oi pune..

Timpe, nicicând n-o să mori,

Asta-i tot ce am a spune..

Drum de sâmbure

Printre frunze aburinde

Dimineața-n zori de rouă

Îngân-ai șoapte plăpânde,

Către-o lume ruptă-n două!

Glasu-ți – valuri de cristal,

Cercuri albe-n întuneric..

Înghite al nopții șal,

Lăsând loc astrului sferic!

Suflet dintr-u îngeri rupt,

Blândă raz-a dimineții.

Cu ochii timpul ai supt

Oferind drum liber vieții..

Tălpile desculț purtat-ai

Către mările de cer.

Stele-n gând dacă mai ai

Să-mi pui pe sicriu de fier..

În amintirea de fum

Să nu păstrezi tu un nume..

Ci un individ, și-un drum,

Un pribeag uitat în lume!

De praf slove să citești

Scrise sus, pe sticla lunii,

Către-apusuri să privești,

Când o să-nflorească prunii..

Să dansezi, doar tu și vântul,

Pe mâini de fân să adormi..

Colo-n deal.. Te poarte gîndul,

Când pe vale te scobori..

Carne fragedă din tine

Să se nască, ochi să-ți poarte.

Zilele să-ți fie pline,

De-ale pruncilor tăi șoapte!

Și când norii au să cearnă,

Peste fruntea-ți, stropii reci.

Să fii curajoasă, doamnă

Și din viață.. să nu pleci!