Tu.. Dumnezeu..

Clipe de foc sădit-ai Doamne-n mine

Cu roşu râu, cu spume de amar,

Ştiut nu Te-am, dar am fugit în Tine..

Şi am căzut.. ca ghinda din stejar.

 

Prinsum-au frunze, ţinutum-au niciuna

Căci locul meu.. ? Să mă usuc la soare!

Aşa cum s-a uscat.. demult.. demult străbuna,

Şi cum la căpătâi, sădit-au ei o floare.

 

Rouă şi viscol, furtună de dureri..

Trecut-am eu prin ele, literă călătoare

Cerneal-uscată, ştearsă, pierdută nicăieri,

Foi albi* mototolite, făcută să omoare.

 

Strigat-am Ţie Doamne, ştiut-ai niciodată

Că tălpi făcut-am Ţie, să-mi calci coaja de fier,

Văzutum-ai pe mine, cerşind la a Ta poartă!..

.. Făcutu-Ţi-ai desagă şi ai fugit în cer!

 

Pornit-am după Tine, strigatu-Te-am albastru,

Croit-am rugăciuni, cu sângele-mi pe ceruri..

Lipit-am ochii pe-al geamului Tău astru,

Şi-am aşteptat din mări să-mi naşti bătrâne faruri..

 

Trimis-ai Diavol, ochii sa mi-i momească

Să-mi lege gene, şi pleoape să-mi ferece,

Mânat-ai moarte.. Domnie Îngerească..

Şi oaste oarbă, la groap-de m-or petrece!

 

Pupat-am lutul, cu cântec de pe dealuri

Şi-mbrăţişatum-a să cresc din el spre Tine..

Ghindă uscată, purtată pe năframuri*

Murit-am să Te nasc… Îndreaptă-Te spre mine!

 

Suflet bătrân.. uitat a merge-agale..

Grăbit prin noapte, pat alb din mine-aşterne

Se-aşază grabnic, pierdut de a sa cale,

Bucaţi din mine.. pe el încep-a cerne..

 

Tu Doamne-acum, Te reazămi în neştire

Şi molcom stai pe ghindă rătăcită.

Fără să vrei.. născut-am o simţire..

O una-ntreagă .. De timp îmbătrânită…

 

Şi de-o fi moarte, ‘au diavoli să mă taie..

Din frunzele-mi uscate.. promit să înverzesc,

Să mângâi cu nesaţ, a vântului bătaie

Ce veşnic o să-ngâne.. bătrânul : “Te iubesc!” ..