Rugi dezrădăcinate..

 

Se scutură norii, de timp și-amintiri

De rugi ascultate – vremelnice simțiri.

Se scutură cerul, șub șoapte de vânt

Eu stană-Ți stau Doamne, un semn așteptând.

 

Nu-mi aflu azi calea, pierdut-mi-am eu drumul

A putred și-a vechi, îmi miroase zăbunul..

Croiește-mi o cale, arată-mi cărarea

De-o fi să mă pierd, Tu-mi ascultă rugarea.

 

Un ulm se închină, sărută pământul

Pe coaja lui gri, cu sânge lăsatu-Ți-ai Cuvântul.

Nu-l știu ciți.. Nicicând nu l-am cuprins

Cum vreau acum să îl găsesc, pe-al Tău altar, mereu aprins.

 

Să-mi crești Te rog, precum un Set, vlăstar,

Pe veaca-mi hrubă, zămbi-mi-ar cu amar,

Și-atunci o-i ști, Părinte-a toate ce-s,

Că duhul meu, se-ndreaptă către șes.

 

Dar ceasuri bat acum, și noaptea dă-n lumină

Trecutul e trecut, iar slova-Ți ca’tă tihnă.

Plâng primii asupriți, sub numele lui Dante,

Suflete scapă Tu, din ale morții fante.

 

Pe mine ce mă plec, precum ulmul domol,

Te rog, mă scap-acum, de-al deznădejdii gol.

Cuvântu-Ți nesfârșit, lasă-l să-mi joace-n vine

Acum, măcar acum.. Te-apleacă înspre mine..

 

 

 

 

Javart..

Te zbați, Tu – amintire, a vremilor trecute,

Cu-al tău parfum de iasmă, culcată-n al meu piept..

Aripi ce ți-au crescut, te poartă-ne-ntrerupte

Spre-al nost’ apus sfârșit, ascuns în primul sept.

 

N-ai crede-acum, de-ai ști, că pe cuvinte-ți stau,

Că te aștept cărunt, pe recile zăpezi..

Nimic nu mă clintește.. uitării să te dau.

Scrisori să-ți scriu o mie.. De vorbe mii grămezi.

 

Mâhnită iasomie lăsata-i pe-a mea palmă,

Nicicând ea nu se uscă, nicicând nu-mi înflorește.

Ți-i drum spre epitaful, din ce-a lumină dalbă

Ce ziua mi se-ascunde, iar noaptea dezgolește.

 

Salcâmii plâng cu spini, în liniștea buimacă

Ce scurmă-n pieptul gol.. în vidul nesfârșit.

Doar șoaptele-mi-n-amurg, prin părul tău să treacă,

Pe buze eu-ți rămân, devotul cel spășit..

 

Acum nici murmur nu-i.. nici gând și nici vreo slovă,

Nici stih, nici cântec de amar, care să-mi țină pasul.

Ne-am dus spre-albastre-abisuri. Tu- ochi de supernovă..

În nopțile adânci, mi-aducă-ți vântul, glasul..