Gând..

-Fragment-

Și am să-ncep, și eu, să mint..

Cu zâmbetul pe buze, cu ochii calzi.

Dar am să-ncep!

Și poate că.. săgalnic.. am să arunc,

Câte o vorbă.. o vorbă-n vânt.

Glumind!

Glumind, cu tot ce mi se dă!

Glumind.. mințind..

Fumând câte-o țigară,

Cu Adevărul.

Amară..

Amară-i lumina clipei ce străluce

Când ceea ce știu.. se ascunde.

Se ascunde sub plapuma a ceea ce îmi spui.

Plapuma ce poartă cutele unei alte lumi..

Amară..

Amară lumea.. țigara.. amar adevărul..

Dar am să-ncep și eu să mint..

Poate.. într-o zi de luni. La asfințit.

Și-am să mint noaptea.. să nu mai plece nicicând.

De aici..

Și.. să nu mai plece urechea la..

Valurile moi..

Și-am să mint.. și Lună.. și Stele..

Și-am să mint păduri și ape..

Toate câte-au fost și-or fi..

Le-oi pune în acuarele..

Am să mint trecutul, că nu m-a durut.

Nu m-a durut nicicând, atât de tare,

Încât să simt că pieptul mi se desface.

Nu m-a durut neadevărul..

Și-am să mint și vremea care vine..

Viitorul..

Precum o viitură.

Am să-l mint.. sorbind dintr-o halbă amărie.

Am să mă mint și pe mine, uneori..

Căci nu am fost mințit.

Și dintr-un colț de lume, privind spre..

Flacăra ce mă cuprinde, va râde..

Conștiința.

Și pe tine, am să te mint.

Des. Mereu!

Am să te mint, spunând că nu mă doare.

C-acum îl știu pe Dumnezeu, și că..

Tot ce mai vreau, e la mormânt.

O floare.

Am să te mint.

Cum m-ai mințit și tu-

Vreme!

Că nu te duci.. Și că mereu o să îmi fii.

Dar m-ai amagit..

Precum cel somn ce vine.. doar să plece..

În nopțile târzii..

Pustii.

Pe sub crengile unui plop..

La o margine de oraș adormit..

Unde.. scârție o vioară.. la umbra Bolții reci.

Unde.. un tânăr trist.. își leagănă..

Pleoapele sufletului peste niște pagini galbene..

La lumina unui felinar..

La lumina Lunii..

Dar am să mint..

Așa.. cum și tu m-ai mințit..

Zâmbind.. glumind..