Năucire..

 

De nicăieri, și către nicăieri.. acolo-mi merge drumul,

 

Când zilele, nicicând n-au fost.. doar nopți.. nopți cu duiumul.

 

Nu răsărit.. nu eu, apus.. or câte-un licăr, cu gându-i somnoros..

 

Doar goliciune fără de ecou, surdă bătând, în pieptu-mi găunos.

 

 

 

 

Nu te mai văd.. nu mă mai văd.. decât.. pe alte drumuri.

 

Te-ndepărtezi. Iar eu mă pierd, ca ale toamnei.. fumuri..

 

Și-n urma ta.. a mea urmă acum, nu poate a rămâne,

 

Dar într-o noapte, peste timp, înfrigurați, ne-om întreba..

 

                                                         „Cum îți mai e, străine?”..

 

 

 

 

Or trece veacuri peste noi.. iar între noi, de murmur luntre,

 

Ce pentru noi, acum e-odor, pentru ei toți, vorbe mărunte..

 

Lumi or muri, și lumi s-or naște.. aci, sub nopți de chihlimbar..

 

Noi de-om zâmbi.. or de-om jeli.. în ochi ni s-o citi amar.

 

 

 

 

Din palmele-ți de marmur-azurie.. să-ți crească florile cerești,

 

Ce te-or purta, pe ale lor petale.. pe calea către tine, aceea ce tu ești..

 

Nicicând, tu nu privi-napoi.. aci-s doar eu.. Nebunul,

 

                                                                                          -și-..

 

De nicăieri, și către nicăieri.. acolo-mi merge drumul..