Bucăţi de celuloză

Imagine

Îmi aşez slova pe-o hârtie goală

Şi-o văd, o simt alunecând uşor

E albă, ca împietrita iarnă

E rece, şi simt în piept un gol…

 

Las urme, de parcă scriu pe piele

Cu unghiile-mi lungi crescute

Literele-ncet apar şi ele

Greşelile… vrute, nevrute.

 

Mă vrut-am zeu pe foaia mea

Mă vrut-am strâns în braţe,

Să strălucesc precum o stea

Dar simt dureri în maţe.

 

Simt vânt ce-mi şuieră agale

Simt nori ce-mi spun poveşti

SimŢi-mă-vei mereu în cale…

Eu simt că mă iubeşti!

 

Şi fum în juru-mi se aşterne,

Şi mă cuprinde-ncet încet..

Şi-Ţi aud şoaptele eterne,

’Ţi-aud sufletul de poet.

 

Las păru-n vânt să-mi fluture

Foaia departe să o ducă

Las frigul să mă scuture..

Ţin buzele-mi ce Te sărută.

 

Acum literele fug de mine

Să le văd iar, mă chinuiesc..

Dar toate-n stol, zboară spre Tine

Şi îţi şoptesc un Te iubesc!

Anunțuri