Clipire..

Photo credit: Alex Mitrofan

Peste seara ce s-așază, și greoaie, și tăcută

Se întinde o mireasmă.. blândă.. ca de iasomie.

Vine Luna.. rece, pală.. si-ntunericul sărută,

Numai soapta ei cea dulce, nicicând n-are să mai vie.

Ochii ei, o noapte rece.. ochii ei, o noapte-adâncă,

Poart-aieve-a mea durere.. către-a cerului visare..

Eu, Sisif, aștept ca ea.. tot din noapte să se frângă

Și cu pașii să răspundă.. către surda mea chemare..

Întuneric dedesubt. Deasupra, neguri amare.

De la Facere, încoace.. dureri vin.. ca un ecou..

Printre fagi, îngân la stihuri.. însă, știi tu, oare?

Că tăcerea ta, mi-i rece.. precum piatra de cavou?

Tace cerul.. tac păduri.. numai vântul mai scâncește..

De sub maldărul de piatră, cerc privirea să-mi ridic.

Căci din toate ce-am avut.. numai dorul azi mai crește

Și din toate câte-au fost.. astăzi nu mai e nimic.

Text încheiat brusc.

Mulțumiri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s