Frânt..

 

Mi-aș frânge arse palme, pe sânii tăi de lemn

Și buzele mi-aș frânge, pe pielea mâinii tale,

Căci sufletul mi-ai frânt, chemându-mă c-un semn

Inimii tale m-ai jertfit, și-acum mă-nalț în jale.

 

Mi-aș frânge dinții, în coapsele de lut

Ce se înaltă-ncet, din Soare spre Pământ.

Tu glasul mi l-ai frânt, etern crezut-m-ai mut,

Dar degetele-mi frânte, ascuns-au scrisul sfânt..

 

Mi-aș frânge pieptul plin, de tine.. și de noi

Pe spatele tău alb, ocean nefrânt de Moise.

Și gândul mi l-aș frânge, călcându-l în noroi

Căci poate vei voi, să frângi lacăte-nchise.

 

Dorul ce o să vină, din fașă mi l-aș frânge.

Mi-aș frânge ochii, să nu mai lăcrimeze..

Cu brațele de sticlă, la pieptul meu te-aș strânge

Cetatea mea nefrântă, să-ți mor pe metereze.

 

Obrajii mei i-aș frânge, în calzii tăi obraji

Și părul mi s-ar frânge, peste ai tăi genunchi,

Ce mătăsoși din fire, prins-m-au în a lor vrăji

Și-nchisum-au pe veci, în al uitării trunchi.

 

Acum mă frâng domol, în lina palm-a nopții

Și ruga mea o frâng de-al vremii paraclis..

M-aș frânge pentru tine, și-aș bea paharul morții

Dintre noi de s-ar frânge, o clip-acest abis..

 

 

P.S. Nu am scris în ultima vreme, sesiunea m-a ținut ”în priză”. Am ajuns să îmi noteze unele trăiri și idei, cu un creion vechi, pe carcasa unei unități PC de lângă laptop. Mă macină atâtea lucruri, încât o să.. nu știu ce o să fac. Poate că doar o să las timpul să treacă. Cred că o să urmeze o altă perioadă de absență..
Multă sănătate!

Cu drag, Condamnatul la prietenie!