Răspuns..

Condrat Iulian Dumitru

554077_428721360522623_532099504_n

 

Când peste deal șoptește-apusul

Cu răsăritu-i sângeriu,

În urmă-și varsă visul griu..

Eu răstignit, ‘ți-aștept răspunsul.

 

Târziu e.. și miroase-a frig,

Ceru-i sleit, fără de stele,

Fără să știu de a ta piele..

În neguri reci, răspunsu-ți strig!

 

În palmă țin, negru picou!

Din sufletu-ți, cândva picat,

Domol.. Iubit’m-ai! M-ai uitat..

Răsun-al nerăspunsului ecou.

 

Se-ngână noaptea în abis,

Cu cânturi vechi.. cu cânturi noi

Adorm durerile-n zăvoi..

Răspuns, nici azi nu mi-ai trimis.

 

Fantasme-aduc cu chipul tău..

Blajin. De catifea, firidă,

Și ochii dulci de aguridă..

Al meu răspuns e-acum.. al său..

 

Murit-apusul gol, dar nepătruns,

Ucis-am blând, sălbatica iubire

Și ne-am pierdut sfârșituri în neștire..

Murit-a timpul.. fără de răspuns.

 

A șaptea șoaptă, mă mușcă tremurând,

Și amintiri, din vene-albastre-mi curg..

Umplând al suferinții-amurg.

Răspuns.. să-mi lași pe-al meu mormânt..

 

cart

Fotografii din arhiva personală!

Între color și alb-negru, sălășluiește un vis al unui copil..

 

 

Anunțuri

”Zâmbind” ..

Condrat Iulian Dumitru

621470_436398549754904_899388418_o

 

Doamne, de ce nu mai făcut un Dumnezeu?

Cu ochii amărui, și mâinile de lemn..

Durerile să le frământ, să le primesc doar eu,

Și-ntregii lumi să duc, al mântuirii semn.

 

Doamne, de ce nu m-ai făcut un om?

Un om cu suflet scurt. Un om.. să nu iubească!

Și făr’ de suferință, să-și creasc-al vieții pom

Iar prea frumoase fructe, să aibă gust de iască..

 

De ce nu m-ai făcut, Tu Doamne, un fluture de ceață?

Pe aripile gri, s-aduc, suflarea Morții.

Să-i poposesc și ei, pe piept, în dimineață

Și să îi port uitarea mea.. spre malul nopții..

 

Piatră, să mă fi făcut, Tu, Dumnezeu-cuvânt!

Nicicând n-aș fi gustat, ce crunt, urlă iubirea.

Doar șoapte-ndrăgostite, aș fi citit în vânt

Și răsturnat în cuget, Ți-aș fi-așteptat venirea.

 

Îți mulțumesc Hristoase, că stea nu m-ai făcut.

Al ei drum să veghez.. Să-i văd minciuni iubinde

Căci m-aș fi stins în foc.. și foc aș fi pierdut

Spre crezul ce am dat, vorbelor ei dorinde..

 

Hai! Vino Doamne.. să ne plimbăm plângând..

Să mă asculți, să taci.. Și poate să oftezi,

Să mergem stând pe loc.. și să ne-oprim mergând,

Și cele roș dureri.. să le-adunăm grămezi.

 

Și poate le-om da foc.. ori, le-om schimba în ploi.

Să ude-al meu pâmânt, ce-l am în loc de suflet.

Dureri se nasc în mine, cum ploaia dă noroi..

Dureri ce se agață, precum iedera-n cuget..

 

Tu să Te-ntorci ‘npoi, spre cerul ce Te-așteaptă,

Spre-al Iadului nebun, să-mi pregătești primire..

Căci am să vin și eu, cu inima deșartă.

Zâmbind aștept acum.. să mor din vech-iubire..

 

Poză din arhiva personală.

 

Noiembrie..

pictautumn

 Condrat Iulian Dumitru

Miroase-a toamnă rece, a dimineți cu ceață..

Și norii furibunzi, aduc melancolie.

În pieptul meu e-un gol, ce fost-a plin de viață,

În vremuri ce au fost, și-n veci n-o să mai vie.

 

Mă amăgesc tăcut, în mintea mea pierdută

Că tu nu ești ascunsă, în iernile de foc..

Dar știu c-astă speranță, e-o moarte prefăcută

Și că pe negrul cer, gându-mi nu are loc.

 

Ți-e dor de mine, Toamnă? frunzele să-ți adun,

Ori să-ți sărut copacii, ce rupți din suflet, plâng?

Ori poate m-ai uitat, ori poate-ți sunt nebun,

Ori poate mă iubești, când buzele îți strâng..

 

Miroase-a nebunie, și-a început trecut

Miroase-a ceai de vise, fierte în aspru dor.

Singur pășesc acum, pe unde am șezut

Și und’ te-am sărutat, astăzi aștept să mor..

 

Noiembrie, m-ascultă! Te rog cântă-mi ceva,

Cu glasu-ți arămiu, și sufletu-ți curat..

Te-oi înghiți întreg, cum te-nghițeam cândva,

Când lungu-ți întuneric, la piept ți-am adorat.

 

Aș vrea să te colind, târându-mă prin tine

Spre apele ce-n cer, se oglindeau, în noapte,

De m-o-nghiți uitarea.. durerile veline,

Le-oi scrie în tăcere. Tu le-i citi în șoapte..

 

Copoule ascuns, în ale toamnei brațe

Nu te-oi uita vreodată.. nu te-oi lăsa nicicând,

Căci mi-ai păstrat adânc, durerile în scoarțe

Și m-ai îmbrățișat, când m-ai simțit plângând.

 

Aud cum bate vântul, sfârșitul mi-i curând.

Doar amintirile mai cântă, mereu, tot dintr-o parte..

Nu vreau să mă-ngropați. Nu vreau mândru mormânt.

Te rog.. Te rog aprins.. Îngroapă-mă-ntr-o carte..