Tu Doamne, lăsatule-ai pe toate
În chip măreţ, şi semnul ele-Ţi poartă,
Dar pus-ai Tu, nebun în chip de noapte
Durere acră, peste lume deşartă ?
Zidit-ai gol, ce-n suflet aruncat-ai ?
Ori poate pulbere, pus-ai Tu peste pleoape ?
Din Iad dus-ai durere-n Rai
Mâncat-ai Tu, „merele” cele coapte ?
N-o să-mi răspunzi, nu este prima dată
Îţi place să Te caut, să mor, să reînviu …
Te-ascunzi, în a prostimii gloată ,
Spusumi-ai să Te cred, dar făr’ să mi Te ştiu ..
Petale vii, înşiri în calea-mi moartă
Şi ochi bătrâni datumi-ai Tu să văd ,
Cu stropi de rouă ‘mi-cerci gura mea seacă ,
Şi minte pusumi-ai s-aduc acum prăpăd .
Te-ascunzi şiret, alergi copilăreşte
Şi-om mare Tu mă faci să simt că mor ,
Şi nu laşi urme sau semne prin pridvor
Dar datumi-ai iubirea! Ea astăzi mă iubeşte…
Şi e mereu… suflet ce-nghit în mine
Şi sunt al Ei… Adio.. găseşte-ma cu bine !
Condamnat la prietenie! 
absolut minunat! o adevarata arta 🙂
Multumesc frumos pentru apreciere ! O zi minunata !