Cată-mă Tu Doamne…

Tu Doamne, lăsatule-ai pe toate

În chip măreţ, şi semnul ele-Ţi poartă,

Dar pus-ai Tu, nebun în chip de noapte

Durere acră, peste lume deşartă ?

 

Zidit-ai gol, ce-n suflet aruncat-ai ?

Ori poate pulbere, pus-ai Tu peste pleoape ?

Din Iad dus-ai durere-n Rai

Mâncat-ai Tu, „merele” cele coapte ?

 

N-o să-mi răspunzi, nu este prima dată

Îţi place să Te caut, să mor, să reînviu …

Te-ascunzi, în a prostimii gloată ,

Spusumi-ai să Te cred, dar făr’ să mi Te ştiu ..

 

Petale vii, înşiri în calea-mi moartă

Şi ochi bătrâni datumi-ai Tu să văd ,

Cu stropi de rouă ‘mi-cerci gura mea seacă ,

Şi minte pusumi-ai s-aduc acum prăpăd .

 

Te-ascunzi şiret, alergi copilăreşte

Şi-om mare Tu mă faci să simt că mor ,

Şi nu laşi urme sau semne prin pridvor

Dar datumi-ai iubirea! Ea astăzi mă iubeşte…

Şi e mereu… suflet ce-nghit în mine

Şi sunt al Ei… Adio.. găseşte-ma cu bine !

 

 

 

4 gânduri despre „Cată-mă Tu Doamne…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s