Pentru Eminescu – Fragment I

Bucăţi de cer, şi sunet de vioară

La adăpostul Boltei Reci, în noapte ,

La trup plăpând, Luceafăr el coboară

Ducând sper noi, prea dulcile lui şoapte .

 

Pribeag prin timp, stăpân al nemuririi

Geniu al morţii, pe-al mării mal adoarme ,

Condei nebun, dă naştere zidirii

Întregii lumi, el pune-n suflet arme .

 

Şi pe vrăşmaşi, cărunţi ai ăstei ţări

Îi prinde-n slova, d-eroi de mult născută ,

Şi îi îneacă-n râuri, adânc scufundă-n mări

Şi-n cânt el zice azi : „ Istoria nu se uită ! ” ..

Un gând despre „Pentru Eminescu – Fragment I”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s