Unde-s ale nopţii clopote lungi ?
Unde-s morţii căzuţi devreme ?
Unde-s unghiile ce scrijeleau în stânci ?
Tu Doamne, acum ai somn pe gene !
Şi dormi de-a-pururi în mintea tuturor ,
Aştepţi să Te trezim, noi- muritori !
De parcă ai fi mort, stând în pridvor
Aştepţi ca toţi, să simţi ciocuri de ciori ..
Îngeri-ţi cad pe oasele albite
Cu lacrimi grele, veşmantul ei îţi udă ,
Dar Tu nu zici nimic, ca un copil cuminte ,
Şi-ncepi să uiţi de-a cea cireaşă crudă .
Uitat-ai Tu de toate, de Tine şi de lume
Uitat-ai Tu de mine, plecat-am eu în lume !
Găsit-am trup, aer dulceag acum pot sa respir .
Şi-un orizont gălbui. Un suflet de zefir .
Chiar Diavolului, eu i-am adus mâhnirea
Dar sufletului meu Ea datu-mi-a iubirea …
Condamnat la prietenie! 