Căzând..

 

 

Plâng ceruruile-n agonia fulgilor ce cad,

Nebuni, pierduți.. de clipa-n roș apus

Ce mută, lunecă pe-al lacrimilor fald,

Se toarce viața, ‘n-al iernii rece fus..

 

Am înghețat, în hăuri neumblate,

În morți făr’ de-nceput, uitatum-am pe mine

Doar amintiri de pași, mai umblă deșirate

Și se petrec zâmbind.. zâmbind tot către tine.

 

Murit-au aștri albi, și tot nu m-am trezit,

Nu m-oi trezi nicicând.. poate de-o muți vântul,

M-oi ridica din nou, cu cuget scorojit

Și poate că atunci.. mi-oi căuta mormântul..

 

M-oi plânge făr’ de cruce, și fără de cuvinte

Și-oi săruta movila, de lut ce mă-nvelește,

Cântav-or în abis, cu plumbi semețe flinte.

Eu am să-mbrățișez.. un dor ce se-ofilește..