Spice de grâu..

Condrat Iulian Dumitru

 

grâu

Deschis-am ochii noștri, ‘nainte să ne naștem

Și-n jur cu ei văzut-am, doar negru abanos..

Ne-am căutat tăcut, vrut-am să ne cunoaștem

Povestea s-o-ncrestăm, în al timpului os..

 

După pedepse aspre, în neamul omenesc

Ce scrise-au fost cu soare, și secetă amară,

Deasupra Ta, pe câmpul strămoșesc

Din cer a prins a curge, o ploaie seculară.

 

Îți ascultam smerit, la coaja ce se crapă

Și-nmugurirea Ta, mă mângâia pe mine..

Aș fi putut să mor, în a focului groapă

Acum că fir de grâu, ți s-a născut din ”vine”..

 

Cioară de fier, cu penele tăciune

În ciocul ei purta, un bob rotund de rouă,

Iar eu strigam, tăcerea-n rugăciune

Ilie, prea-mărite.. La mine când mai plouă?

 

Cioara muri, se transformă în fum

Și-apa din ciocul ei, la mine-și făcu loc.

Tu erai verde.. în vânt priveai spre drum,

Iar eu cu Dumnezeu, făceam al vieții troc.

 

Acum nu-mi mai vorbeai, nu-mi mai cântai cu dor,

Poate ai și uitat, a noastră căutare.

Eu Te priveam din țăr’nă, ca pe un sfânt odor

Pe când priveai și Tu, la orz, în depărtare..

 

Și ai crescut înaltă, cu pletele de aur

Eu am rămas chircit, în paiu-mi înegrit,

Tu va să fii, precum, întâiul faur

Eu doar netrebnic, călcat și jecmănit.

 

Se zbate-n cer un înger, cu palmele de nea

Și în văzduhul rânced, se simte secerișul..

Veni-vor ei, țăranii.. Pe Tine te-or lua

Eu singur ‘oi rămâne, mi-oi pregăti „culcușul”.

 

Pe masă când vei fi, o pâine împletită,

Pe cel mai bun ștergar, lângă apa de râu

Să știi că Tu ai fost, a mea boabă iubită.

Ți-o spune din trecut, a Ta boabă de grâu..

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s