Văluri lungi, țesală noaptea
Piaptănă-n păr codrul ”nalt..
Negrul naște flori.. iar moartea?
Mă cuprinde-n dulce salt!
Dealul colcăie de spini..
Eu, mai ieri creșteam din-trânsul.
Ca un lup, lipit de câini
Azi mă-neacă crud, vechi plânsul!
Pe sub stele de hârtie
Trec femeile de piatră
Le petrec pașii spre vie..
Cu privirea mea săracă.
De marmură le e chipul..
Obraji de lut afânat.
Din Soare-a rămas doar mitul..
Drum al morții închinat!
Pe sub plapuma de plopi
Plete negre strâng în brațe,
Basme-mi spun ai lumii popi
Groapa-mi sapă dulce soațe!
Gol în mine, gol afară..
Plin în tot ce nu mai este!
Ne scăldăm în Luna clară
Eu, cu eu cel din poveste.
Cascadă de-argint, petale.
Doamne, pe altaru-Ți cresc..
Lasă-mă să mor devale..
Doar asta îți mai cerșesc!
Condamnat la prietenie! 