Astăzi plâng, plânge poporul
După zilele apuse..
Când pământ scurma izvorul,
Toate-au fost și toate-s duse..
Acum secole trecute
Ne nășteam pe-acest pământ..
După lungi lupte pierdute,
Aveam un Dumnezeu sfânt!
Din pământ, aer și apă
Focul dulce ne-a călit.
În țărână pus-am sapă
Chiar de soarta ne-a lovit.
Am crescut viteji ca fagii,
Cântam mergând la război.
Ne lăsam părinții- dragii..
Nemaivenind înapoi.
Brațele ne erau lăncii
Prea-sfânt dar de la romani.
Curaj crescutune-au dacii..
Azi ne fură ăști golani!
Mojici, crescuți în neștire
Având tot, dorind de toate..
Visează la nemurire
Cânt țara este pe moarte..
Când de foame plâng copiii
Pe pieptul mamelor albe..
Când în morți se-ngroapă vii
Ei ne tot lovesc cu jalbe!
Tolăniți precum motanii
Pe a poporului zestre,
Stau în vârf de pisc hultanii
Atacând fără de veste!
Se mănâncă între dânșii
Canibali de viț-aleasă,
Ei sunt cei ce își spun ”Unșii”
La-ntâlniri ei defilează..
Îmbrăcați în fir de aur,
Ei- călăii ăstei nații,
Șerpi purtând capul de taur,
Ne-neacă-n aberații!
Lipitori fără de saț
Ni se adâncesc în vene!
Vedea-iaș căzuți în șanț
Peste ei aș pune lemne!
Toți copiii nenăscuți,
Toți bătrânii la un loc..
I-am înconjura desculț
Și din ochi noi le-am da foc!
Am zidit din negru lut,
Ziduri ”nalte pân” la cer..
Ziduri ce nu le-a trecut
Nici Baiazid cu-al lui fier!
Iară ei azi, șobolanii
Dinăuntru prind să râme..
Tot mai grei ne devin anii..
Țara, o să se dărâme..
Noi- cei ce suntem românii!
Noi- ce la imn tremurăm!
Haideți! să ne-adunăm câinii
Molima s-o spulberăm!
Cu cerul acoperiș,
Pat- brațul lui Dumnezeu..
Masă? iarba din desiș..
Să scăpăm țara de rău!
Dacă alții au murit
Frați într-u nume să fim,
Iar Iisus s-a răstignit
Ca frații să ne iubim!
Să-nflorim pe-al lor mormânt.
Să fim cea mai mândră floare,
Noi, și-al nostru sfânt pământ
Plin de sânge și sudoare..
Condamnat la prietenie! 