Prin colbul sufletelor iubite
Tu, Dumnezeu, azi Te perinzi agale.
Dar ai uitat că fost-au chinuite
Și plâns-au ele, cu-a nopții jale..
Le-ai strâns grămadă, pe caldarâmul sur
Al cărării Tale, cea plină de mărire.
Îți amintești Tu oare? gâtul îmbrățișat de șnur
Și-acei ochi negri-dulci, ce au strigat ”Pieire!”..
Pe toate le-ai uitat, și-acum Tu mergi cu fală,
Spre veșnicu-Ți izvor, nemuritor.. de lume.
Cu sfinți pe lângă Tine, fierbi diavolii în oală
Joci zaruri cu femei, cu hoții azi faci glume!
Uitat-ai Doamne Tu, noi Te-am făcut pe Tine,
Din piatră Te-am zidit, și-n aur Te-am lucrat!
De noi depinzi mereu, căci îți curgem prin vene
Iar licăru-Ți din ochi, de la noi l-ai furat!
Iar credincioșii toți, se pleacă înspre seară
Clădindu-și făr” de grai, dorințele nebune.
Te-aș scrie-n sufletul meu gol, pe Tine-ntâia oară.
Pe cerul făr” de nori, dorm ale nopții dune..
(Poza personală)
Condamnat la prietenie! 
foarte adânc spus….imi place….seara faina
Mulțumesc foarte mult. Contează mult pentru mine ca cineva să îmi lase o părere despre ceea ce scriu! Mă bucur că ți-a plăcut! Weekend minunat!