Prin colbul sufletelor iubite
Tu, Dumnezeu, azi Te perinzi agale.
Dar ai uitat că fost-au chinuite
Și plâns-au ele, cu-a nopții jale..
Le-ai strâns grămadă, pe caldarâmul sur
Al cărării Tale, cea plină de mărire.
Îți amintești Tu oare? gâtul îmbrățișat de șnur
Și-acei ochi negri-dulci, ce au strigat ”Pieire!”..
Pe toate le-ai uitat, și-acum Tu mergi cu fală,
Spre veșnicu-Ți izvor, nemuritor.. de lume.
Cu sfinți pe lângă Tine, fierbi diavolii în oală
Joci zaruri cu femei, cu hoții azi faci glume!
Uitat-ai Doamne Tu, noi Te-am făcut pe Tine,
Din piatră Te-am zidit, și-n aur Te-am lucrat!
De noi depinzi mereu, căci îți curgem prin vene
Iar licăru-Ți din ochi, de la noi l-ai furat!
Iar credincioșii toți, se pleacă înspre seară
Clădindu-și făr” de grai, dorințele nebune.
Te-aș scrie-n sufletul meu gol, pe Tine-ntâia oară.
Pe cerul făr” de nori, dorm ale nopții dune..
(Poza personală)
foarte adânc spus….imi place….seara faina
Mulțumesc foarte mult. Contează mult pentru mine ca cineva să îmi lase o părere despre ceea ce scriu! Mă bucur că ți-a plăcut! Weekend minunat!