Scurg vremea oarbă, din albul dulce vin..
Prin păr îmi petrec mâna, ochii îmi urcă scări..
Din tot ce-am fost odată, azi am rămas puțin..
Eu ieri, iubeam stătând grămadă, acum mă pierd în zări!
Aș vrea să plec în urmă,
Să zbor spre înainte!
Durerea nu se curmă..
Se naște din cuvinte!
Aș vrea ca degetele goale, în palma-mi să se piardă,
Și pielea mea cea arsă.. ușor să le sărute!
Iar sufletul l-aș pune, în Iad.. mereu să ardă!
Și fumul să se-ntindă.. pe amintiri cărunte..
O lacrimă să las
În așternutul vostru.
Și sper să aveți glas!
Eu o să fac pe prostu”
Și glasul să-mi uitați..
Și c-ați știut de mine..
Ușor să vă culcați!
Și să vă fie bine..
Condamnat la prietenie! 