Note

Satul de tarfe! De idiotenii, de lipsa de apreciere, de curvasareala, de lipsa de fidelitate, delipsa de intelegere, de mofturi, de prostii, de tampenii, de jigodii ce isi bat joc, de lipsa de interes, de lipsa de respect, de lipsa de afectiune, de lipsa de durere, de acuzatii, de minciuni, de incercari esuate, de bla bla bla-uri idioate, de poeme scrise pentru a nu fi intelese, de lipsa de atentie, de lipsa viselor, de trairea viselor, de lipsa de frumos, de acuze din partea „maica-tii”, de amenintari din partea lui taica-tu, de dorinte prostesti, de acuze gen „control” , de lipsa de respect pentru a-i mei, de faptul ca sunt mereu singurul vinovat, de faptul ca mereu ai circumstante atenuante, de ” asa si”, de faptul ca eu nu as sti sa vorbesc cu cineva [ o faceam sa simti ca sunt doar al tau, paranoico], de faptul ca nu am indeajunsi bani, de faptul ca sunt mereu cel ce gandeste putin, de faptul ca nu ma imbrac bine, de faptul ca nu a motor [ o tampenie], de faptul ca baiatul trebuie sa vina la fata [ vine in crupa ei de viata, dar nu poate sa se teleporteze], de toate cacaturile facute, de toate relatiile si conversatiile cu ceilalti, de toate supararile din nimic, de faptul ca mi se scot ochii ca nu am facut o facultate [ in gatu’ ei de facultate nu am facut-o ca sa nu fiu o povara, iar anul trecut pentru a putea intretine cacatul asta de relatie si sa am cu ce veni pana acolo], de timp acordat [ 4 zile in care ai primit doua apeluri pe zi decateva secunde, sau poate chiar unul singur in speranta ca intr-o zi o sa ne ajute asta, iar tu in timp ce plangeam ca un bleg aveai sedinta de relationat cu handralaii, cel putin zece la numar], si stiti ceva? Tot eu sunt nenorocitul! Chiar daca stiu ca acum razi cu vreun altul si te amuzi toata sau te lasa rece, poate acum viata ta e frumoasa, dar stii ceva? Cineva, undeva, nu doarme! Si crede-ma ca nu ma refer la Dumnezeu!

 

https://www.youtube.com/watch?v=-X7ok_0fIkQ

Vis..

Timp nebun, năvalnic sună
Și cutremură-n adâncuri,
Pe-nţelept și a lui dună
De cunoaştere prin veacuri!

Ce s-aşaza peste roiuri,
De foi albi si cărţi nebune,
Numere adună-n sloiuri,
Vorbe-n cer ce n-au să sune!

Că uitat să priponească
El credinţa-n nemurire,
Şi-ncepu să prigonească
Veche-a cerului trăire!

Şi-au zburat clipe de-a rândul..
S-au pierdut precum prescura,
„Înşira-le-ve-ţi cu gândul..”
Cum spunea demult străbuna..

Ş-alb de negru val venit-a
Peste genele-i cărunte..
Şi a Şaptea zi nascut-a
În deșert boabe mărunte!

Pleoape grele, de noian
Se aştern precum o rouă,
Cu mireasmă de susan..
Închinatu-sa și nouă!

Se făcea că înteleptul,
Se ridică peste El,
Şi sta strâmb, chiar de e dreptul,
Înşelând ca un mișel!

Şi-n condeiul- bici de Iad,
Îşi aduna-nsufleţirea,
Iar pe trei bucăți de jad
I se fură omenirea!

Tocmai Lui, cel făr’ de vreme,
Fără de-nceput în lume!
Dumnezeu mort, cu pomene..
Tocmai pe El azi să-L fure?

Însă visu-i se afundă,
Şi-L gasește căpiet,
Din şiret făcându-şi fundă,
Puie mâinile pe piept!

Singur, lăsat în uitare,
Neştiind să facă viată!
Bâiguind a Lui hotare,
Orb pribeag, cetind în piață!

Însa soarele din apa
Azi rasare cumpătat!
E.. cum nu a fost vreodată!
Roşu, suflet, şi pătrat!

Dumnezeu, deschide ochii
De-nţelept si de bătrân ..
Şi se-ntreabă privind plopii,
Oare cât am să ramân?

Cât Ei mă vor ţine-n viaţă?
Şi în mine toţi vor crede?
Totul e un ghem de aţă..
Dusu-m-am cu a mea vreme..

Căci pe mine Voi făcut m-ați,
Iară eu.. făcut pe voi..
Şi rămas precum văzut-ați,
Singur si plin de nevoi!

Iar de vreţi să mă-ngropaţi,
La cap, puneţi un strejar..
Seara-n codri să-mi cântaţi,
Veşnic, suflet de fugar..

Condamnat…

      O durere seacă în pieptu-mi putred mă trezeşte din îmbrăţişarea patului meu, singura îmbrăţişare ce o cunoaşte prea mizerabilul meu trup în ultimul timp. Buimăcit, şi cu ochii parcă supţi, încerc să mă ridic dar nu pot… toate oasele altădată de fier, acum mă dor de parcă ar fi fost rupte… rupte, aşa cum unii rup inimi în mii de bucăţi. Inimi? Acum vorbesc de inimi? Ciudat, eu nu mai am aşa ceva, de fapt.. nici nu ştiu dacă am avut vreodată. Însă fără să ştiu de ce, un hohot chinuit îmi răsare din plămânii bolnavi, râd ca un drogat, însă drogul meu nu e lumesc. Eu nu îmi droghez corpul, el e mult prea puţin important… îmi droghez sufletul cu sentimente ce mă fac să urlu cuvinte mute, cu sentimente ce vor să fie împărtăşite însă raţiunea câştigă mereu, pentru ca dacă le-aş spune ar face mai mult rau decât bine, şi mă afund in zicala ” Cine are ochi de văzut , vede! ” … aştept să vadă… Îmi droghez mintea cu gânduri de falsă fericire şi mă imbăt ca un porc ” cu apă rece ” sfârşindu-mi beţiile vomitând de fiece dată cu lacrimi amare, dar pe care nu le strânge nimeni, nici măcar eu! Îmi arunc uneori spurcaţii ochi ai amintirilor peste ceea ce am trait… îmi amintesc fiecare clipă, fiecare vorbă, fiecare cuvânt ce l-am scris cu atâta drag… în urmă-s toate lăsate, acum locu-mi este în patul gol, făr’ de aşternuturi holbându-ma în neant, pierdut printre gânduri… paralizat în timp, ingheţat în spaţiu dar mereu cu sufletu-mi pe moarte pulsând haotic. Fără să pot schiţa vreun gest, cad lat langă masa roasă de vreme, simt furnicături si pământul care mă cheamă pentru că sunt doar un condamnat… un condamnat la prietenie!Imagine

Iarba incoltita…

Iarba incoltita din samanta raului

O vad…in cazatura mea,o simt..

Sfasiatu-mi suflet ajuns pe fundul haului

Te cauta si lacrimi imi preling!

Scobesc cu unghiile roase-n intuneric,

O silueta rece simt usor

 Inima-mi tresalta, cred ca e feeric

Dar nu am timp sa stiu, caci mor…

Si stau de straja lang-al meu les,

Astept…dar nu stiu ce astept,

Ii vad pe toti,il vad pe-al meu unches

Dar tot pe tine vreau sa te strang la piept!

 Dar tu nu esti..pe nicaieri esti dusa

Miros de mir…trupu-mi imbalsameaza

Cu tine ai luat tot, si ai lasat o scuza

O lumanare neagra,vad capu-mi cum vegheaza!

Scancete aud… aud un lalait,

Si clopote-n clopotnita zbierand

Alerg, si-n cimitir privesc uimit:

Gropari..a mea groapa sapand!

Si-alai in negru pe porti acuma intra

Si-aud un popa-n vanturi

Si-l vad, cu barba ca de vidra

Si imi bat cuie-n scanduri.

Ii vad pe-ai mei in jur-unui morman

De mal si iarba diavoleasca

Ei plang, imi canta si-un cioban

Cu lut incep sa ma-nveleasca.

Nedumerit.. buimac de constiinta

Aud cum strigi cu vocea ta suava

Si simt cum vii, cu toat-a ta fiinta,

Si te arunci, pe plin-acuma groapa…