Sărac..

Azi, mă simt, mai sărac.. ca niciodată..

Și-mi bate vântul, prin pletele de lut.

Vântul cel șuierător odată.. astăzi suflă mut,

De parcă, nu a mai șoptit vreodată.

Copil azi nu mai sunt.. sunt dus..

În viața asta tristă.. și sălcie,

Și sufletu-mi miroase-a sărăcie..

Mereu se-ndreaptă spre apus.

Nu-s nici bătrân.. căci mi-ar fi fericire..

Să fiu cumva.. precum scorțos stejar,

În seri să plâng.. să se-audă-n hotar,

Iar peste cer.. o ceață de mâhnire.

Azi sunt gol.. azi sunt sărac de tine.

Prin mărăcini, alerg desculț. Și știi?

Cu dor privesc, spre clipe mii și mii..

Și-aș vrea.. să fiu sărac de mine.

Azi nu mai sunt nimic. Nu știu ce am fost ieri.

Poate un prizonier, prins în pereți de mină,

Ce gustă uneori, din tainica lumină..

Și se ascunde-ncet.. în albele tăceri.

Sărac sunt azi, de vreme.. și de timp..

Și-n pieptul meu, e-un gol, ce mă înghite parcă.

Sunt singur pe-un ocean.. și-n spate duc o barcă..

Din când în când.. simt apa clocotind..

Și nu mai știu cărări.. ascunse printre brazi..

Și frigul l-am uitat.. în ale mele palme.

Ce mângâie domol.. umbrele tale calme..

Nici ca să mor nu pot.. așa-s de sărac azi..