Se-aude toaca jeluind, departe-n deal
Și clopotele-nflăcărate-i, țin isonul..
S-a spulberat, spre seara-al vieții val..
Un alt suflet pribeag, îmbrățișează somnul.
Al cui o fi? Cine a fost și ce-a făcut?
Avut-a oare el copii? Or copil, fost-a el, zburdalnic?
Poate că îngeri, cete mii, l-așteaptă colo.. l-anceput
Or poate-n iad și-o priponi, azi, spiritu-i năvalnic..
N-aud pe nimeni să îl plângă, în drumul ce azi îl străbat,
Și-n ochii lor de curioși, lacrimi niciunul n-au avut..
Oameni străini cu guri căscate, ce au uitat al lor Sabat,
O lume-ntreagă, doar de oameni.. ce nu l-au cunoscut..
Nici el nu s-a știut.. de sine, el, n-avuta vreme,
Nicicând nu și-a dorit, ani să trăiasc-o mie..
Din când în când, doar alba nea, i se-ncurca în gene,
Și timpul tot, făcut buchet, ți-l dăruise, Ție..
Soarele pare-al jelui, cu sângele-i brăzdând azi cerul,
Și timpul fuge. Din urmă parcă, să-l ajung-ar vrea..
Dar e cu neputință, căci el trăit-a gerul
Ce vine.. te dezmiardă, în brațele-i te strânge și sufletul ți-l ia.
Tună înspre apus.. tună în pieptul meu.
Și par a mă trezi, din somnul ce se doarme.
Potecă noroioasă, pieptișă, urc cu greu,
Pe ochii mei cei goi, se prindi a țeșe scame..
Cu mâinile schiloade, mă văd scurmând pământul,
Cu buzele-mi pietrite, tot eu-mi citesc Cuvântul..
În groapa-mi, mă cobor.. și îmi aștern mormântul..
Și tot ce-mi mai doresc.. Să mi Te cânte.. vântul.
Chiar in seara asta am fost la un priveghi al unui tanar de 36 ani, tata a 2 copii…trist!…ce se potriveste poezia!
Mi-aș fi dorit din suflet ca acel domn să trăiască..
Mi-aș fi dorit ca poezia mea să vă fi părut fără de noimă și să nu aibă niciodată un asemenea context.
Trist.. Prea trist.
Îmi pare sincer rău.
Sper ca Dumnezeu să întărească familia.
Absolut superb…
Îți mulțumesc tare mult.
Anonimatului tău, îi mulțumesc!
Mii mulțumiri!