Gol..

 

În juru-mi, nesfârșit pustiu.. si-atâta gol,

Iar în al pieptului meu coș.. doar un fost plin..

Șoapte-mi aduce numai vântul.. făcând ocol,

Și povestind dureri, cu glasu-i mirosind a vin..

 

Mi-s pașii grei, prin lume, tot cătând cărare,

Nesocotind că poate.. pe-aci cărare nu-i.

Și că fantasmele ce se zăresc în zare

Sunt vise pribegite.. vise a nimănui..

 

Azi gândul mi-i încet, iar vorba-mi stă ascunsă,

În suflet răstignită, ca un Hristos, pe moarte.

Căci am gustat pelin, prin taina nepătrunsă

Și-n mine au crescut, lăstuni- trăiri deșarte..

 

De pleoapele-mi stinghere, lujerii și i-au prins

Cu spinii lor închis-au, privirea-mi stăruindă,

Până când într-o noapte, peste mine a nins.

Iar frigul viețuirii, -ncepu să mă cuprindă..

 

Și singur adormii, să mă trezesc tot singur,

Hălăduind prin lumi, fără de început..

Și fără de sfârșit, precum un mândru ligur,

Ce din dureri făcut-a, de nesfărmatu-i scut.

 

De mine am să uit.. damnat mereu uitării..

Or să mă uite munții. Și stelele mă uită..

Către apus mă trag.. nu mai răspund chemării,

Căci nebunia mea, în veci, fi-va hulită..

 

Și hăul nesfârșit, azi brațele-mi întinde..

Oo mlădioase brațe.. cum altele nu sânt.

Îmi cânte pe-nserat, cu-amar, duioase flinte,

Cald m-oi întinde eu.. pe recele pământ.