Secat..

555

În pieptul meu, aud strigând,

Ce eu nicicând, n-am auzit.

Și inima, îmi simt bătând..

Copac uscat, ce a-nflorit.

 

Cu flori rotunde, azurii..

Tămâind, la pașii mei.

Pe sub stele, mii și mii..

De amar, mi-s ochii grei.

 

Căci din urmă, vine timpul,

Mă ajunge, și îmi spune.

Cu glas dulce, precum vinul:

– Încotro, te-ndrepți, bătrâne?

 

Către-a viselor fantasme?

Către lumea făr’ de mine?

Către-a fericirii spasme,

Care crezi c-ar crește-n tine?

 

Iar din negrul cer coboară

Peste mine, mândru ger.

Mă cuprinde.. mă-nconjoară..

Ale mele flori, azi pier..

 

Câte una, câte două..

Crengile goale-mi rămân.

Peste mine-aș vrea să plouă

Cu vechi foc. Aspru. Hain..

 

Mă privesc, în luciul lunii,

Gol, cum n-am mai fost vreodată.

Cu ochii, precum tăciunii,

Lăcrimând, la cruda-mi soartă.

 

Rezemat de umbra mea,

Simt bătaia, cum se-oprește..

Iar în pieptu-mi gol.. de-acuma

Flori nicicând, nu vor mai crește..

 

 

 

2 gânduri despre „Secat..”

Lasă un răspuns la condratiulian Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s