Zăvorât..

imawges

Să nu îți fie teamă. Să pleci-

În mii de rânduri. Nicicând să nu Te-ntorci.

Să lași în urmă-Ți, clipe reci,

Din inimi înflorite, iubirile să-Ți storci.

 

Când bate soarele, spre mare,

Iar gândurile-Ți grele unde,

Se sparg de piepturi seculare

Tu să-mi revii, în lungi secunde..

 

Oare ce străzi, străbați acum?

Ce palme mai colinzi, la pas.. ?

Căci s-a croit, al nostru drum

Și doar apusul mi-a rămas.

 

Apusul cel, ce mușcă ziua,

Și părul nopții îl mângâie.

Când martoră ne era via..

A sărutării cea târzie.

 

Iar degetele-Ți străvezii

Se cuibăresc în alte palme,

Eu Te aștept, dar Tu nu-mi vii

Uitat-ai cărările falde..

 

Ori poate, încă le mai știi,

Și-ai vrea să vii, să mi Te-ntorci.

Dar, eu nu-Ți sunt, cum vream să-mi fii,

Povești cu mine, nu-Ți mai torci.

 

Plecat-am eu, plecat-ai Tu.

Plecat-am.. amândoi!

Ce-a mai rămas, e doar urâtu’,

Și-un epitaf.. pe un pietroi.

2 gânduri despre „Zăvorât..”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s