Javart..

sss

Te zbați, Tu – amintire, a vremilor trecute,

Cu-al tău parfum de iasmă, culcată-n al meu piept..

Aripi ce ți-au crescut, te poartă-ne-ntrerupte

Spre-al nost’ apus sfârșit, ascuns în primul sept.

 

N-ai crede-acum, de-ai ști, că pe cuvinte-ți stau,

Că te aștept cărunt, pe recile zăpezi..

Nimic nu mă clintește.. uitării să te dau.

Scrisori să-ți scriu o mie.. De vorbe mii grămezi.

 

Mâhnită iasomie lăsata-i pe-a mea palmă,

Nicicând ea nu se uscă, nicicând nu-mi înflorește.

Ți-i drum spre epitaful, din ce-a lumină dalbă

Ce ziua mi se-ascunde, iar noaptea dezgolește.

 

Salcâmii plâng cu spini, în liniștea buimacă

Ce scurmă-n pieptul gol.. în vidul nesfârșit.

Doar șoaptele-mi-n-amurg, prin părul tău să treacă,

Pe buze eu-ți rămân, devotul cel spășit..

 

Acum nici murmur nu-i.. nici gând și nici vreo slovă,

Nici stih, nici cântec de amar, care să-mi țină pasul.

Ne-am dus spre-albastre-abisuri. Tu- ochi de supernovă..

În nopțile adânci, mi-aducă-ți vântul, glasul..

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s