Iisuse-Ți plâng Hristoșii
De-a lumii desfrânare,
Ce-și curmă azi leproșii
‘n-a scârbii lepădare.
Se culcă ceru-n mări
Și Soarele îngheață,
Și văd în depărtări
Doar fantome de ceață.
Se pierde azi iubirea
În nerozii și teamă,
Mame se pierd cu firea
Fii se pierd de mamă.
Maine credința mută
O-r scrie-o fariseii,
De nu faci pe-aia slută
Se-nmulțesc Dumnezeii.
Se pierd ei în icoane
Cu aur zmălțuite,
Și-și rag nebuni în strane
Cântări nebănuite.
Se pierd copiii Tăi
Cu brațele.. tăiate..
Și se ascund prin văi
Cu cărți sfinte uitate.
Privește către popii
În argint înțoliți.
Doamne secale-ai ochii
Că tare-s chinuiți.
Oprește de Te miră
Căci sigur o vei face
Când o să vezi o liră
Neprinsă-n oboroace.
Când o s-auzi sudalma
Ce noaptea o despică,
Din gură preotească
Ce pe timpan îți pică.
Te-aruncă Tu Iisuse
Cu ochi de biruință,
Spre papa ce apuse
A planetei credință.
De aur îi-e toiagul
De parc-am fi comori,
Și ne-adunăm tezaur,
Unul de muritori.
Iisuse, Tu ai mers
Cu tălpile pe piatră
N-avui prosop de șters,
N-avui pâine pe vatră..
Pe mine-ntâi mă rupe,
Mă pedepsește-amar
Pe mine să se surpe
Tot Iadul milenar.
Pe rug mă arde, Doamne
Cu biciul Tu mă-nvață,
Și mă usucă-n toamne..
În ierni Tu dă-mi povață.
De-i termina cu mine
Mă pedepsește iară,
Dar rogu-Te pe tine
Să prind o primăvară.
Și-n vara ce se naște
Fă lume-asta mai bună.
Copii în zi de Paște
Să știe de-a lor mumă.
Să știe ei de Tine,
De miluirea Ta..
Acum pe valuri line
Tu pune talpa Ta.
Și izgonește-amarul
Lasă doar drumul sfânt,
Eu astăzi beau paharul
Și m-afund în Cuvânt.
Frumoasă cadență….s-a auzit precum un strigat.
M-au impresionat în mod deosebit:
„Dar rogu-Te pe tine
Să prind o primăvară.”
Mii mulțumiri, și mii gânduri de bine.
M-aș bucura să se audă departe, până-ntr-o primăvară în care să înflorim odată cu o scânteie de alt Soare.
O seară minunată!