Vărsare..

Iisuse-Ți plâng Hristoșii

De-a lumii desfrânare,

Ce-și curmă azi leproșii

‘n-a scârbii lepădare.

 

Se culcă ceru-n mări

Și Soarele îngheață,

Și văd în depărtări

Doar fantome de ceață.

 

Se pierde azi iubirea

În nerozii și teamă,

Mame se pierd cu firea

Fii se pierd de mamă.

 

Maine credința mută

O-r scrie-o fariseii,

De nu faci pe-aia slută

Se-nmulțesc Dumnezeii.

 

Se pierd ei în icoane

Cu aur zmălțuite,

Și-și rag nebuni în strane

Cântări nebănuite.

 

Se pierd copiii Tăi

Cu brațele.. tăiate..

Și se ascund prin văi

Cu cărți sfinte uitate.

 

Privește către popii

În argint înțoliți.

Doamne secale-ai ochii

Că tare-s chinuiți.

 

Oprește de Te miră

Căci sigur o vei face

Când o să vezi o liră

Neprinsă-n oboroace.

 

Când o s-auzi sudalma

Ce noaptea o despică,

Din gură preotească

Ce pe timpan îți pică.

 

Te-aruncă Tu Iisuse

Cu ochi de biruință,

Spre papa ce apuse

A planetei credință.

 

De aur îi-e toiagul

De parc-am fi comori,

Și ne-adunăm tezaur,

Unul de muritori.

 

Iisuse, Tu ai mers

Cu tălpile pe piatră

N-avui prosop de șters,

N-avui pâine pe vatră..

 

Pe mine-ntâi mă rupe,

Mă pedepsește-amar

Pe mine să se surpe

Tot Iadul milenar.

 

Pe rug mă arde, Doamne

Cu biciul Tu mă-nvață,

Și mă usucă-n toamne..

În ierni Tu dă-mi povață.

 

De-i termina cu mine

Mă pedepsește iară,

Dar rogu-Te pe tine

Să prind o primăvară.

 

Și-n vara ce se naște

Fă lume-asta mai bună.

Copii în zi de Paște

Să știe de-a lor mumă.

 

Să știe ei de Tine,

De miluirea Ta..

Acum pe valuri line

Tu pune talpa Ta.

 

Și izgonește-amarul

Lasă doar drumul sfânt,

Eu astăzi beau paharul

Și m-afund în Cuvânt.