Ne-am născut, într-un cadran de ceas
Cu vechi parfum de fag și gustul amărui,
Urme în timp, cu tine vreau să las
Și să îl strâng pe tot, în ochii tăi căprui..
Sub cântece de noapte, început-am dansa
Prin ceruri călători și prizonieri pe lume,
Din punct în punct, privirea ta valsa
Eu cu am mea privire, muream dup-al tău nume.
‘nainte de-nserat, te-așezi pe minutar
Și sfredelești văzduhul, spre vise de argint,
De-așteptare mă sting, fiind acul orar
Și mut te strig în urlet, și-aștept al tău cuvânt.
Când vin ore de zori, ‘ncărcate de-alergare,
Ore cu gust de soare, de părul tău bălai..
Tu sari pe-al meu orar. Unde îți sunt eu oare?
Pe minutaru-ți cald, aș fi vrut să mai stai.
Pe celuloza albă, cu aur încrustată
Te-alerg mereu nebun, și-aș vrea să te ajung,
Tu mă privești șăgalnic, și zâmbești întristată,
Doar clincheți de secunde, iubirea ne-o străpung.
Când prinde-a se desface, înflorind, regina nopții
Ne-ntâlnim într-un sărut, pe al vieții secundar,
De-aș simți atunci, răsuflarea recea-a Morții
Aș ucide-o! Aș izgoni-o, peste-al Scripturii hotar.
Însă timpul se oprește.. Acele înțepenesc,
Se rupe-n bucăți cadranul, ce născut-ne-a prizonieri,
Eu cu vise prăfuite, către inimă-ți șoptesc
Promit c-am să fiu și mâine, acolo unde-am fost ieri!
Condamnat la prietenie! 