Întâlnire în busolă..

 

Tu te-ai născut, plăpândă, la răscruce de ape

Eu am murit, cu lacrimi, în ‘cel hleios pământ,

Deși pentru o clipă, ți-aș fi șoptit mii-șoapte

Și buzele-aguride, ‘vrut să-ți sărut flămând.

 

Tu te-ai ‘nălțat feeric, spre cerul plin de stele

Eu-n Iad, încet, adânc m-am afundat,

Ți-aș dărui azi flori. Făcut-am drum din ele

Dar florile de tine, săracele-au uitat..

 

Cu gându-ți mereu ager, și suflet călător

Ai fermecat pe mine, stejar nestrămutat,

Sufletul meu furat-ai, în nopțile de-amor

Ce-n hăul dintre noi, iubirile-au vegheat..

 

Am vrut ca tu, un răsărit să-mi fii

Am vrut ca eu, într-un apus să-ți mor,

Spre Orient privesc, și înc-aș vrea să vii

În Occidentul meu, deșert scăldat în dor..

 

‘nainte de-a mă stinge, cu creștetu-mi pe toamnă

Aș vrea să te mai știu, pe-a cerului cupolă..

Poate te-oi vizita, când tu vei fi o doamnă

Poate ne-om întâlni, cândva, într-o busolă..