Flori de veșnicuțe..

vesnicute

Spre cer, se-ntind, în liniște, copacii

Și Soarele zâmbește, cu ochii lui de jar.

În praf mă pierd, cum se pierdeau cazacii

Când cu-al lor paloș, ei semănau amar.

Timpul nu se scurgea, în cerc înțepenise

Eu eram mort.. Și mort te căutam,

Din pomul cel înalt, o frunză îmi zâmbise,

Cu palma-mi putrezită, cu drag o sărutam.

Tu floare încolțită, c-obraji îmbujorați

Făcutu-m-ai să cred, în clipa reînvierii.

Pe câmpul meu căprui, și-obraji nesărutați

Încet.. încet crescut-ai, în cântecul tăcerii.

Născutum-ai cu drag, din pântece de suflet

M-ai legănat curat, în sfintele povești,

Mi-ai mângâiat cu părul, nespusul aspru cuget

Buze mi-ai sărutat, prin sticle din ferești .

Făcutum-am și cer, și nor. Plouat m-am peste tine

C-apoi Soare să fiu, lumină să îți cânt..

Nicicând n-am vrut, decât să îți fiu bine,

Dar poate că n-am fost, decât un rece vânt.

Tulpina-ți de cleștar, mușcat-am c-un sărut.

Frunze ți-am sărutat, și blândele petale

Cu înghețata frică, în piept eu le-am ținut,

Acum într-o cutie, le-ascult cum plâng cu jale.

Din lutul mântuirii, făcut-mi-ai amintiri

Ce le păstrez pe veci, în cufere de oase,

Cu-al tău polen, mi-ai scris pe cer trăiri

Acum îngălbenite, mă prind în a lor plase..

Neagră tăcere, între noi s-a cernut

Precum ‘cei negri fulgi, ce cad după război

Singur acum eu sunt, în rece așternut

M-aș spânzura cu drag, în plinul nos’ zăvoi.

Ceasul iar s-a oprit, cu acele ascunse,

Sub haina ce din mine, croit-am pentru tine.

Petalele-ți uscate, de-uitare sunt pătrunse

În așteptarea Vremii, ce parcă nu mai vine.

Prin venele uscate, sângele nu-mi mai este,

Doar vinul se mai scurge, în al lumii potop.

Iubirea ce ți-o port, născut-a o poveste

Pe care o s-o strig, în sicriu-mi de plop..

Te-ai veștezit, în verde-mi epitaf,

Pe care-acum, eu o să plâng plăpând.

Aș vrea să pier, să mă transform în praf

Căci astăzi tot ce-mi ești.. E-o floare-ntr-un mormânt..

…………………………………………………………………………….

P.S. Mablung alcarin!

6 gânduri despre „Flori de veșnicuțe..”

    1. Sărut mâinilie. Mă bucur din tot sufletul să aud acest lucru, chiar mă bucur. Emoție e un cuvânt prea mare.. Doar o frântură dintr-un colț de Lună statică..

  1. Cum ati scris asa de frumos! Cum ati facut poezia si cum iti vine inspiratia? Vreau sa mă inveti si pe mine sa scriu niste versuri poeme sau o poezie foarte frumoasă încât sa impresionez pe cineva!

  2. Sensibilitatea lipsește azi acestei nații. De asemenea tamaduire are nevoie sufletul românesc. Felicitări. ❤👏👏🙋‍♂️

    1. Liviu, scuză-mi, te rog, inactivitatea, și implicit lipsa unui răspuns.
      Ne pierdem în griji.. în nevoi.. în dorința de mai bine, de a avea cât mai mult.. alergăm după bani.. uităm de noi..
      Îți mulțumesc tare mult!
      „Trăiască România dodoloață” și spiritul neaoș!
      Multă sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s