Fără de ochi, orbecăiesc în alb,
Fără de pași, astăzi, cărărea mea,
Fără de râs, sufletu-mi neînalt
Se stinge-ncet, fără chemarea Ta.
Nu știu s-apuc, în stânga ori în dreapta,
Nu știu a merge, ‘nainte ori ‘napoi,
Nu știu nicicum, încet să-ți mângâi șoapta
Și rău mă doare căci, nu știu de-am fost noi..
Zile se scurg, precum grâul prin vânt,
Zile se scurg, și Tu nu mă mai știi
Zile se scurg, amestecate-n cânt
Eu înc-aștept.. zile se scurg, cu lacrimi albăstrii.
Fără de ochi, aș vrea să te zăresc,
Nu știu decât, c-aș vrea să te sărut.
Zile se scurg și eu îmbătrânesc
Pentru etern în suflet mi te-aduc..
Condamnat la prietenie! 