Licăritul unui păcătos..

dfghjk

Câmpuri întregi, ce suflete ascund

În lacrimi de Lumină, se scaldă și așteaptă,

Ca Tu, Hristos.. Hristosule de plumb

Să le redai sclipirea, eternă.. Nu deșartă.

 

Eu mă preling, spre marginea credinței

Și-n moarte nasc domol.. precum un  bob de vânt,

Plesnește-mă pe mine, cu biciul stăruinței

Ori fă-mă să mă uit.. Sunt mort fără mormânt..

 

Crescut-am fost cândva, precum o verde ghindă

Pusă la adăpostul, unui falnic stejar..

Acum nu am curaj, să mă văd în oglindă,

Sunt doar un păcătos, ce-ascuns al tău altar.

 

Dă-mi toată moartea lumii, amar-ndestulat..

S-o mor doar eu.. S-o mor la nesfârșit.

Ș-apoi mă du, pe drumul neumblat

De unde Timpul.. nicicând nu a ieșit..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s