Câmpuri întregi, ce suflete ascund
În lacrimi de Lumină, se scaldă și așteaptă,
Ca Tu, Hristos.. Hristosule de plumb
Să le redai sclipirea, eternă.. Nu deșartă.
Eu mă preling, spre marginea credinței
Și-n moarte nasc domol.. precum un bob de vânt,
Plesnește-mă pe mine, cu biciul stăruinței
Ori fă-mă să mă uit.. Sunt mort fără mormânt..
Crescut-am fost cândva, precum o verde ghindă
Pusă la adăpostul, unui falnic stejar..
Acum nu am curaj, să mă văd în oglindă,
Sunt doar un păcătos, ce-ascuns al tău altar.
Dă-mi toată moartea lumii, amar-ndestulat..
S-o mor doar eu.. S-o mor la nesfârșit.
Ș-apoi mă du, pe drumul neumblat
De unde Timpul.. nicicând nu a ieșit..
Condamnat la prietenie! 