Regăsire..

Poza proprie Copou Parc
Poza proprie Copou Parc

Pășesc domol, pe urme de trecut

Și de picior, mă prinde-o amintire.

E un copil, cu sufletul pierdut

În ochii săi, Luna născând sclipire.

 

Castani înalți, cu  flamuri, înfloriți

M-ascund suav, pe mine-n umbra lor,

Și de pe banca noastră, voi mă priviți uimiți

Demult nu te-am văzut. Demult, și-mi era dor…

 

Istorie de tălpi, aleile de piatră

Sărută cu amar, al nopții întuneric,

Iubirea mea cea crudă, în Iadul tău e fiartă,

Eu exilat pe veci, în Universu-mi sferic.

 

Trecut-am în genunchi, a nebuniei punte

Și tras-am după mine, oblonul neînchis.

Mă odihneam senin, pe buzele-ti cărunte,

Azi am un singur drum, către al Lor abis.

 

Venit-au după mine, cu farmece și vrăji..

Luat-au chipul tău.. Și vocea ți-au luat.

S-au strecurat șiret, ucis-au mii de străji,

Pe mine m-au mințit.. Și ochii mi-au furat.

 

Mi-au desfăcut și pieptul, cu mâinile l-au rupt

Au scos din mine tot, și inimă, și viață.

Sângele-ntreg, din vene mi l-au supt,

Singur mă biciuiesc, cu sfichi făcut din ceață.

 

Venit-a și catârul, cu ochii lui de foc

Cu dinții ascuțiți, cu nările albastre.

De o să mor, să-mi crești la cap, un soc

Ce să îmi cânte-ncet, povestea către astre.

 

Și am un nod în gât.. un nod, atât de  greu

Încât aș vrea, o lacrimă să-mi verse,

Din ochii mei cei goi, cum s-a vărsat mereu,

Și-apoi să plec.. Să plec, să nu-mi mai pese..

 

 

Poză proprie, reală!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s