Acutele cerului..

resize

 

Azi mi-i gândul.. cum Ți-i cântul..

Nebun, mângâind Pământul.

Judecat – să-i fie rândul

Suspinele-mi știe vântul.

Vine Moartea, dar-ar sfântul

Și-n sicriu, îmi culc cuvântul.

Vorbindu-i și legănându-l

Și pe creștet sărutându-l!

-Strop de suflet, nu te teme

Nu scânci, nu-ncepe-a geme..

Nu ne-om duce, prea devreme.

‘om merge mușcând din semne!

O să putrezim în lemne.

În omătul ce se cerne

‘om renaște și-om eterne..

Pune-ți capu-acum pe perne.

-De plecăm n-am mai veni,

De noi nimeni, n-o mai ști.

Vântul.. prinde-a se iuți,

Timpu-ncepe a fugi.

-Uite cerul, de-aștri mii

‘colo poposesc cei Vii.

‘colo noi, ‘om fi stihii

Și-om scrie.. poezii..

 

De prin neguri, de prin ceață..

O nălucă, fără față

Curm-amara noastră viață..

Să mor.. într-o dimineață..

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s