Azi mi-i gândul.. cum Ți-i cântul..
Nebun, mângâind Pământul.
Judecat – să-i fie rândul
Suspinele-mi știe vântul.
Vine Moartea, dar-ar sfântul
Și-n sicriu, îmi culc cuvântul.
Vorbindu-i și legănându-l
Și pe creștet sărutându-l!
-Strop de suflet, nu te teme
Nu scânci, nu-ncepe-a geme..
Nu ne-om duce, prea devreme.
‘om merge mușcând din semne!
O să putrezim în lemne.
În omătul ce se cerne
‘om renaște și-om eterne..
Pune-ți capu-acum pe perne.
-De plecăm n-am mai veni,
De noi nimeni, n-o mai ști.
Vântul.. prinde-a se iuți,
Timpu-ncepe a fugi.
-Uite cerul, de-aștri mii
‘colo poposesc cei Vii.
‘colo noi, ‘om fi stihii
Și-om scrie.. poezii..
De prin neguri, de prin ceață..
O nălucă, fără față
Curm-amara noastră viață..
Să mor.. într-o dimineață..
Condamnat la prietenie! 