Toarce-mă..

Să-mi mai surâzi din când în când

Din albăstruiul colț de cer..

Să te privesc, tot tremurând

Cu ochii mei, cei reci, de fier.

 

Din vreme-n vreme, să mai vii acasă

Și palmele în palme să-ți cuprind.

Pe așternutul alb, să lași a ta mireasmă.

Să mă îmbăt cu ea, și să adorm zâmbind.

 

Pe furca timpului, să-mi torci și amintirea.

Și-n fusul învechit să mă ascunzi luminii.

Din ghemu-ți adunat, mereu să-ți ca’t privirea,

Și-n clipa ce mă scapi, să mă oferi pieirii.

 

Mi-s mâinile crăpate, de setea de lumină

Și buzele cu sânge, sărut-un colț de umbră.

Doar Moartea îmi doinește, amarul în surdină

Căci baciul e plecat. Pierită a lui turmă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s