Giulgiul uitării..

Amarul meu, te-oi înveli cu drag

Ca pe-un copil, în ‘cel giulgiu-al uitării.

Iar amintirea ta, steag pe al meu catarg

L-oi ridica în vânt, către sfârșitul mării..

 

Corabia-mi nebună, de coastele uscate

Mușcă din spuma blândă, ca floarea de curmal.

Fantasma ta dulceagă, cu pletele pe spate

Aleargă. Se ascunde. Sare din val în val.

 

Și-n cufărul comorii, pun amintirea ta.

Când soarele cel roșu, cădea-va hrană mării

Cu mâinile pe cârmă, ușor o-i suspina

Și te-oi lăsa-n adâncuri.. neascultând chemării.

 

Poate că o să plâng. Și-oi plânge-o mare nouă

Pe care pescăruși, s-or avânta de zor.

Nicicând n-oi mai gusta, a vieții scurtă rouă

Căci eu și-amintirea, astăzi aleg să mor..

 

4 gânduri despre „Giulgiul uitării..”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s