Amarul meu, te-oi înveli cu drag
Ca pe-un copil, în ‘cel giulgiu-al uitării.
Iar amintirea ta, steag pe al meu catarg
L-oi ridica în vânt, către sfârșitul mării..
Corabia-mi nebună, de coastele uscate
Mușcă din spuma blândă, ca floarea de curmal.
Fantasma ta dulceagă, cu pletele pe spate
Aleargă. Se ascunde. Sare din val în val.
Și-n cufărul comorii, pun amintirea ta.
Când soarele cel roșu, cădea-va hrană mării
Cu mâinile pe cârmă, ușor o-i suspina
Și te-oi lăsa-n adâncuri.. neascultând chemării.
Poate că o să plâng. Și-oi plânge-o mare nouă
Pe care pescăruși, s-or avânta de zor.
Nicicând n-oi mai gusta, a vieții scurtă rouă
Căci eu și-amintirea, astăzi aleg să mor..
Felicitari pentru versuri.Sunt foarte frumoase
Salut George! Mulțumesc pentru apreciere. Toate cele bune!
Multumesc,te invit si pe blogul meu
Desigur!