Te-șterni printre frunzele de zăpadă
Și cu pântecele tău, mă ocrotești.
Mă acoperi cu buzele tale, de dor, fără tăgadă
Cetate-n munți eu sunt, tu făr’ de-oșteni mă cucerești.
Încet încet, mă tot slăbești la-ncheieturi
Iar eu îți rup, nasturi, fără să plâng,
Cu palma netezesc, adâncile-arături
Și-n ochii tăi, mă pierd, în căprui crâng.
Și ne-om lupta-n trăiri, ne-om săgeta în morți.
Și clopote de luptă, amândoi ‘om bate.
Cu gânduri de pace.. poate-om veni la porți.
Fluturând însângerate flamuri.. Neprivind în spate..
Când sulițe s-or frânge, ș-om sta întinși sub lună
Și rănile făcute, ușor ți-oi îngriji..
În ochii tăi, cei blânzi.. Văd o iubire bună..
Și-aștept să treacă vremea.. La tine m-oi gândi..
Condamnat la prietenie! 