Dă-mi drumul, Doamne..

index

Mii inele la picioare,

De argint și roșu fier

Ferecate-n foc de Soare

Veșnic, arzător pe cer..

 

Sclav de seamă-nfricoșat

Ocnind la de sare, viață.

Sufletu-i încătușat

I se pierde ca-ntr-o ceață.

 

Și spre cer s-ar arunca

Răstignit, cântând la harfă..

Dar, se prinde a-nopta..

Visele, se pierd în șoaptă..

 

Șoapta demonilor, goi..

Cei nebuni, haini, frumoși.

Ce ne-au ferecat pe noi..

Cei pe la-ncheieturi roși.

 

– Eu ți-s suflet!

– Eu ți-s trup.

– Te-aș lăsa, plecând în urlet.

– Du-te! De tine mă rup..

 

Dar inele de smarald

Nu ne lasă.. să zburăm.

Ci pe-al oaselor scafald,

Veșnic o să ne urmăm..

2 gânduri despre „Dă-mi drumul, Doamne..”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s