Epistolă..

cerrcar

 

Eu Te caut, cu ardoare

În cuvinte.. prin-prejur..

S-aflu  de, exiști, Tu oare

Prins-am să Te și înjur!

 

Poate că, ești prins cu treabă

Sau, nicicând n-ai existat.

Poate că Te-a scris în grabă

Vreun nebun.. Vreun învățat.

 

Cum că Ți-ai trimis copilul

Jos aici.. jos, în noroi..

Și a împărțit potirul..

Cu cei păcătoși.. Cu noi.

 

Pentru mântuirea goală..

Pentr-un neam nenorocit.

Ce își poartă, plini de fală

Vechiul păcat moștenit.

 

Oare ce faci Tu, în ceruri?

De exiști cu-adevărat..

Nu Te-ai săturat de daruri,

Prea Înalte, Împărat?

 

Oare nu vezi, azi, copii

Cerșetori, la colț de stradă?

Nu privești către cei, hoții

Îmbrăcați pentru paradă.

 

Plata noastră-n ceruri este,

Spus-au alții c-ai spus Tu!

Însă foamea nu-i poveste,

Când alți-au.. iar alții, nu..

 

Ce-ar fi, Doamne, să pătrunzi

În a noastră lume-ngustă?

Și să nu Te mai ascunzi

În icoana, ‘ceia plânsă.

 

Eu Te-aștept, cătând prin umbre

Între oameni ca să vii..

Tu, fă bine, și răspunde

Făr’ de noi, nu poți să fii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s