Blestem

• Vreau să știi , floare albastră

  Cea ce porți mireasma-ți oarbă

  Că nimic n-o să oprească

  Blestemu-mi ce-o să te ardă..

   

  Întuneric vreau să cadă,

  Peste tine, și-al tău nume!

  Dar mereu lumină albă

  Să te scoată dintre dune.

   

  Inima-ți – rană deschisă

  Să se zbată-n spasme-adânci

  Dară viața-n tine strânsă,

  Către Rai să-ți facă brânci.

   

  Fii-ți scăldați în durere

  De la început să-ți fie..

  În durerea ce se cere

  Când copii vor să vie!

   

  Și în spini de fericire,

  Pe-al tău drum să calci mereu.

  Să nu guști din nemurire..

  C-o să ai sufletul greu.

   

  Și de eu nu pot să-ți dau

  Fericirea de-a fi mamă,

  Prefer otravă să beau

  Și pe dânsul să-l faci tată.

   

  Și când păru-ncărunțit

  Pe la pleoape-ncet răsare..

  Fostul tău suflet ciobit..

  Să se facă-n pătrat Soare!