Am văzut prin întuneric
Curgând fire lungi de timp..
Mângâindu-mi gândul sferic
Al celui din urma ghimp.
Ghimp sădit din crudul sânge
Închegat fără de vreme,
Ce din creștet se prelinge
Închizând bătrâne gene!
În cea pierdută clepsidră
Ridicat-azi către Soare,
Nisipul din ochi de vidră
Moartea-ncepe să omoare!
Și-acaparată de raze
Printre frunzele căzânde
Te-nchipui, reginăn-n oaze
Tu, și palmele-ți plăpânde..
Dar cum noaptea încet trece,
Trec și zilele senine..
Ce-a fost cald acum e rece
Ce-a trecut nicicând mai vine..
Iară eu, bătrân pe moarte
Îmi săp gropa cea din urmă..
Și m-acopăr cu vechi șoapte.
Vino Moarte de mă curmă..
Condamnat la prietenie! 