Pleoape de lut

Căzut-au toți, pe rând, și m-au lăsat în urmă

Pierdut, aici, în cruda libertate,

Nebun urât, păstor fără de turmă,

În balta mea de lacrimi, Iisus sădit-mi-a frate.

Iar acele de pin, plouat-au peste umeri,

Pământul de sub tălpi, în aur s-a făcut..

Tu dulce Moarte-acum, zilele mi le numeri.

În colțul meu de negru, te cânt mereu, tăcut.

Mi-e pieptul gol de vreme, plin de fețe străine

Și palmele mi-s roase, genunchii nu-mi mai simt..

Mă-ntins-ai pe divanul, ce-a fost al Tău, Bătrâne,

Unde ai scris Scriptura, cu-al măslinului ghimp!

Tu Legionar mânhit, ce lung privești în zare..

Dă drumul Dulcei Morți.. să vină către mine.

Pe duna-ți de nisip, să-ți cânt de neuitare,

Să las război în urmă. Acolo fi-m-va bine..