Căzut-au toți, pe rând, și m-au lăsat în urmă
Pierdut, aici, în cruda libertate,
Nebun urât, păstor fără de turmă,
În balta mea de lacrimi, Iisus sădit-mi-a frate.
Iar acele de pin, plouat-au peste umeri,
Pământul de sub tălpi, în aur s-a făcut..
Tu dulce Moarte-acum, zilele mi le numeri.
În colțul meu de negru, te cânt mereu, tăcut.
Mi-e pieptul gol de vreme, plin de fețe străine
Și palmele mi-s roase, genunchii nu-mi mai simt..
Mă-ntins-ai pe divanul, ce-a fost al Tău, Bătrâne,
Unde ai scris Scriptura, cu-al măslinului ghimp!
Tu Legionar mânhit, ce lung privești în zare..
Dă drumul Dulcei Morți.. să vină către mine.
Pe duna-ți de nisip, să-ți cânt de neuitare,
Să las război în urmă. Acolo fi-m-va bine..
Foarte frumos …..
Sărut mâinile! Vă mulțumesc foarte mult pentru parerea dumneavoastră și timpul lăsat aici, la mine!
O zi minunată vă doresc!