M-aș pierde-n râuri șiroinde,
Și-aș alerga pe munți fără de soațe.
M-aș cerne-n stropi, din zările curgânde,
Și-aș vrea să mor, în ale tale brațe..
Aș vrea să știi, cu dor să-mi cânți,
Și-așa să-mi-alungi moartea.
Dar tu nu ești! Iisus mă minți!
Acum rămân doar eu și noaptea!
În liniștea ce-a amuțiț
Eu ca’t cărări către abis..
Și-mi amintesc un asfințit
Când te-am cules în al meu vis!
Iar pașii mei, căzuți pe cer,
În negrul moale se-adâncesc
Acum mă duc, și nu mai sper
C-o să mai vii, să te-ntâlnesc..
Condamnat la prietenie! 