Alunec pe unduirea
Gândului, prelins din cer!
Și-mi ademenesc pieirea
Stând ascuns într-un ungher..
E un colț de suflet spart,
L-am.. ascuns în buzunar.
În el plâng acum deșart..
În el singur.. sunt hoinar!
Moartea se perind-agale,
Către mine încet vine..
O privesc! Suspin cu jale,
Însă ceva o aține!
Către alții se îndreaptă..
Pe mine mă părăsește.
Și mi-e dor de-a dânsei șoaptă.
Dar un picur mă stropește!
Cel din urmă fir de timp
De-a mea geană se agață..
Cu tine nu mă mai plimb,
Astăzi te-ai pierdut în ceață.
Din colivia-mi de aur,
Ies încet cu ceru-n brațe!
Împart bucăți din tezaur..
Unde vi-s mințile hoațe?
Unde-s golurile negre,
Ce-au rămas fără de suflet?
Unde binele se pierde,
Când răul se naște-n muget?
Iar când hoarde infinite
Se revarsă peste suflet,
Când cioburile sunt unite..
Frica mi-o prefac în urlet..
Condamnat la prietenie! 